poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 165 .



Personalități eroice (I)
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]
Partea I: Erendor, Blitz și Tecton

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danciu-Vlad ]

2019-12-15  |     | 



1) Erendor (Personalitatea originală)

Numele meu este Erendor. Ce aș putea spune despre mine... sunt ultimul fiu al unei lumi muribunde, Drakenia, o lume dintr-o dimensiune paralelă în care toți locuitorii acelei dimensiuni au anumite aptitudini pe care cei ca voi le numesc „magice” pentru că refuză pur și simplu să accepte că există și creaturi... hai să nu le spun demonice, că doar fac parte dintre ele, hai să fie... diferite. În trecut credeam că un fenomen natural a dus la extincția Dragonilor, făpturi mistice care puteau să-și schimbe forma temporar și care dețineau anumite aptitudini elementare, cel puțin în acea dimensiune, dar recent am aflat că ceva sau cineva e în spatele extincției acestora. Alte lucruri despre mine, sunt un hibrid, jumătate om jumătate dragon, atributul meu elementar este evident focul, dar nu vă lăsați înșelați de acest clișeu, nu toți dragonii scuipă foc, unii controlează pământul, alții apa, electricitatea sau chiar forțe universale de bază cum ar fi gravitația. Știu că nu toți veți fi fascinați de asta, dar asta e viața mea și o voi trăi, am impresia că nici eu nu știu chiar totul despre mine și nu aș putea știi vreodată totul despre ai mei, tocmai de aceea am ales să-mi împart aptitudinile și personalitatea în mai multe părți distincte ale întregului care mă formează, pe scurt sindromul personalității multiple. În cazul meu se manifestă extrem de diferit de cazurile pe care le-ați întâlnit până acum, eu aleg care personalitate preia controlul și fiecare dintre aceste personalități deține cunoștințe, aptitudini și convingeri diferite. Nu aș vrea să lungesc prea mult introducerea, nici mie nu-mi place asta în alte prezentări, deci zic să trecem la povestea propriu zisă, n-ați vrea?
Acum 25 de ani un eveniment catastrofal fără precedent a distrus o întreagă lume populată de ființe nu tocmai omenești, dar asta era istoria pe care o știa Erendor, un descendent semi-pur al acelor ființe pe care noi toți le numim „dragoni”. În realitate aceștia au fost vânați pentru anumite caracteristici ale lor, iar Erendor a aflat asta recent. Într-o zi Emira, mama lui, a profitat de ocazie și i-a dezvăluit întregul adevăr, știind că cei care au distrus întreaga civilizație vor afla de existența lui mai devreme sau mai târziu.
Emira: Erendor, dragul meu, cum ți-a fost ziua?
Erendor: Minunată aș putea zice, fără aiuritul de Ran care să mă tot bată la cap cu veșnica lui remarcă, cât de diferiți suntem, cât de normal este el și cât de ciudat sunt eu.
Emira: Am observat că de o vreme nu prea vă înțelegeți, dar crede-mă, chiar dacă fratele tău este enervant din punctul acesta de vedere, l-ai prefera pe el în locul a ceea ce trebuie să discutăm acum.
Erendor: Serios? Surprinde-mă!
Emira: Vom vorbi despre tatăl tău și restul dragonilor de pe Drakenia.
Erendor: Aceeași poveste veche cum că au dispărut din cauza unui fenomen natural de extincție? Deja știu cam tot ce e de știut despre asta.
Emira: Îmi pare rău să te dezamăgesc, puișor, dar asta este doar încă una dintre acele minciuni nevinovate pe care părinții le spun copiilor pentru a nu le distruge copilăria. În realitate dragonii Drakenieni au fost vânați de către o entitate pe care nici chiar tatăl tău nu o cunoștea.
Din momentul în care Emira a recunoscut că a mințit în privința acelei povești, Erendor a început să bănuiască unde vrea mama lui să ajungă cu noua poveste. Nu a reacționat urât și nu s-a simțit prost că a fost mințit cu privire la originea lui, că doar nu are 5 ani, dar nici nu i-a picat bine să afle asta atât de târziu.
Erendor: Nu-i de-ajuns că Ran mă enervează destul cu lipsa lui de maturitate, acum vrei să-mi zici că cineva sau ceva mă caută și eu nici măcar nu am cu cine mă pregăti pentru asta? Presupun doar că entitatea care a eliminat o întreagă civilizație nu se va opri până când nu va elimina și ultimul membru, iar eu abia stăpânesc niște aptitudini de bază.
Emira: Cam ăsta e rezumatul pe scurt. Poate ai vrea să știi mai multe lucruri, de ce tatăl tău a ales tocmai această dimensiune pentru a se retrage și a asigura perpetuarea neamului Drakenian, sau cum a fost posibil ca două neamuri atât de diferite să procreeze când tu ai învățat la școală că indivizii din specii diferite nu pot avea urmași.
Erendor: Aș prefera să ne întoarcem la asta mai târziu, presupun că e ceva legat de așa zisa magie a dragonilor, iar eu nu prea știu nici jumătate din câte ar trebui să știu. În schimb presupun că tata ți-a zis care este motivul pentru care au fost decimați.
Emira: Nu a zis prea multe, nu-i făcea plăcere să discute astfel de lucruri, dar a menționat ceva despre un element chimic din sângele Drakenienilor, ceva rar și puternic reactiv cu orice fel de fiziologie, mai ales cu a noastră. Acel element este sursa aptitudinilor atât de variate ale Drakenienilor.
Erendor a început să pună cap la cap unele informații și să-și formeze o idee despre unele teme pe care mama lui le-a propus spre discuție. Pe scurt el credea că acea substanță chimică pe care nici nu o cunoștea este elementul care a facilitat nașterea lui din părinți atât de diferiți. Era clar că vor urma părți mai întunecate de atât, dar pentru moment nu prea mai pot discuta despre asta pentru că Ran se întoarce acasă de la antrenamentul său de fotbal împreună cu Victor, tatăl său, nespus de mândru pentru că fiul său și-a depășit vechiul record.
Victor: Faceți loc pentru campion, azi petrecem până târziu!
Emira: Cu ce ocazie, iubitule?
Ran: Mi-am depășit propriul record la fiecare probă a antrenamentului!
Victor: Cu o medie de 10 secunde! Incredibil, nu-i așa?
Emira: Bravo ție, campionule, asta se întâmplă când muncești pentru ceva ce-ți place!
Ran: Ia de aici, Erendor! Tu ce record ai depășit în ultima vreme?
Erendor: Tocmai mi-a venit mai multă vomă în gură ca de obicei. Dacă mă caută cineva voi fi în camera mea. Cunoașteți regula, să nu vă prind că intrați acolo!
Camera lui Erendor este la etajul casei în care stau, chiar a doua ușă pe dreapta, dar înainte să urce treptele este oprit de Victor, care îl mustră puțin.
Victor: Erendor, băiete, știu cum te simți, și tatăl meu a murit când eu eram tânăr, și toate dramele de pe urmă, dar ai putea măcar să te prefaci că ești fericit pentru fratele tău!
Erendor: Crede-mă, chiar mă bucur pentru el, iar tu ești un tată grozav, chiar dacă nu ți-am zis niciodată așa, dar ar fi și mai bine dacă Ran ar semăna mai mult cu tine.
Erendor continuă să urce pe scări în timp ce Victor continuă să-l mustre, dar nu se oprește până în vârful acestora și abia apoi îi răspunde.
Victor: Ai face bine să fi prezent la petrecerea fratelui tău, cel puțin ca să-l susții în fața prietenilor lui și a colegilor de echipă! Așa se poartă frații, crede-mă, eu am 2 frați mai mici.
Erendor: În regulă, am să fac asta doar pentru că mi-ai cerut-o tu, dar nu garantez cine știe ce laude.
Erendor a intrat în camera lui și a rămas acolo chiar și după începerea petrecerii, întârziind cu aproape 2 ore, iar când a ieșit în sfârșit din camera lui s-a auzit un sunet straniu, ca de animal pe moarte, dar din fericire cei care l-au auzit credeau că este doar o defecțiune la boxe. La petrecere s-au distrat cu toții, au mâncat, au băut, au dansat, iar în cele din urmă a venit rândul felicitărilor sărbătoritului și a deschiderii cadourilor. Ziua de naștere a lui Ran era peste 3 zile, dar dacă tot a doborât atâtea recorduri s-au decis că vor sărbătorii două ocazii de-odată. Când era ca toți să-l felicite pe Ran și să-i ureze succes în continuare și cât mai multe reușite, fiecare urca pe o scenă improvizată în exteriorul casei între 2 copaci, chiar înaintea piscinei din curtea din spatele casei. Ultimul care a urcat a fost Erendor, iar Ran a decis că va mai anima puțin petrecerea cu o farsă clasică. Momentul în care Erendor a ajuns la jumătatea discursului său a fost momentul în care s-a declanșat acea farsă.
Erendor: Ar trebui să spun că nu mă miră deloc faptul că sunt ultimul, dar azi e o zi specială pentru fratele meu așa că treacă de la mine ... din nou ... acestea fiind spuse voi trece direct la subiect: Ran, frățioare ...
Ar fi trebuit să continue cu niște laude și încurajări, așa cum i-a promis lui Victor, dar farsa lui Ran s-a declanșat, din cel mai apropiat copac de acea scenă a căzut peste Erendor o substanță lipicioasă și urât mirositoare de culoare neagră, după care au căzut peste el o mulțime de pene și toți cei din jur, colegii lui Ran și părinții lor, au râs în hohote, mai puțin Victor și Emira care știau că nu se va termina prea bine.
Erendor: ... ești un om mort!
Când Erendor a lăsat microfonul să cadă și a înaintat spre el, Ran a luat-o la fugă continuând să râdă de farsa lui, și văzând că Erendor nu se oprește nici chiar la îndemnul mamei lor, Ran iese din curte și fuge mai departe pentru a nu fi umilit chiar într-o zi atât de specială. Ran credea că fiind înconjurat de atâția prieteni și de colegii lui de echipă, care nu erau tocmai slabi, plus părinții lor, unii dintre ei fiind atleți profesioniști, Erendor nu va avea curajul să-i facă ceva în acel moment cât ar fi el de mare și tare, de fapt nici nu se aștepta ca acesta să-și dea seama că farsa a fost ideea lui, dar s-a întâmplat, și nimeni nu-l putea opri, deci singura soluție rămasă era să fugă pe poartă. Toți cei de față l-au văzut pe Ran fugind pe poartă, pe Erendor mergând încet după el, foarte furios, și după câteva secunde întorcându-se cu Ran. Erendor îl ținea pe fratele lui de gulerul hainei, la aproape jumătate de metru de sol, și înainta ca și cum acesta ar fi fost doar o pernă cu puf. Nu se sfia să-i târască după el pe cei care săreau să-l ajute pe Ran, chiar dacă unul dintre ei era Victor, tatăl vitreg pe care îl respecta pentru integritatea lui. Ajuns lângă piscină, Erendor l-a scuturat pe Ran și toți cei care se țineau de el au căzut în piscina cu apă rece, inclusiv Victor, iar nefericitul farsor a fost atârnat de chiloți de trambulina de la un metru de apă. Nimeni nu știe cum a reușit, dar Erendor era mai puternic decât cei care voiau să-l oprească. Acesta s-a îndreptat spre masa pe care era tortul, nimeni nu a mâncat încă din el, l-a luat cu tot cu tavă și l-a aruncat spre Ran, nimerindu-l în plină figură, după care elasticul de la chiloți s-a rupt și el a căzut în piscina cu apă rece trăgându-i după el și pe cei care voiau să-l dea jos. Ran a fost făcut de râs în fața prietenei lui, a prietenilor, colegilor de echipă și a familiilor acestora, chiar în cea mai importantă zi a lui de până acum, iar Victor nu a ezitat să-l mustre chiar în mijlocul mulțimii, nici la asta Erendor nu a reacționat prea bine și l-a sfidat pe tatăl său adoptiv între toți cei adunați.
Victor: Ți-ai ieșit din minți cu totul? Vrei să-mi spui și mie ce înseamnă asta?
Erendor: Da, asta înseamnă că nu voi mai tolera așa ceva și nu voi sta ca mielușelul când se mai întâmplă.
Victor: Puteai totuși să-l arunci doar în piscină, știi cât de periculos este ce ai făcut tu? Las’ că te învăț eu minte!
Chiar dacă Erendor trebuia să fie mai matur și mai responsabil, și chiar dacă se presupune că este eroul poveștii, este totuși om și nu e perfect, ca să nu mai spun că este pe jumătate dragon, creaturi nu tocmai cunoscute pentru blândețea lor, deci îl apucă furios pe Victor de gulerul de la cămașă, îl ridică în aer ca pe Ran și îl aruncă 2 metri până în piscină.
Erendor: Pe mine mă înveți tu minte?! Educă-ți plodul mai întâi!
După acest episod scurt, dar intens, în care aproape s-a transformat în Incarcekon, personalitatea lui răzbunătoare, Erendor s-a retras în camera sa și a rămas acolo până a doua zi pe la amiază, când a plecat în oraș cu un obiectiv încă incert. În timp ce Erendor era plecat, Ran a primit vizita primei sale prietene, care a venit să-l mai înveselească după întâmplările de aseară. Când se aude soneria, Ran este cel care răspunde și are parte de o surpriză plăcută.
Ran: Julia, ce mă bucur să te văd! Prima persoană normală care intră azi pe ușa asta.
Julia: Bună, Ran! Chiar voiam să văd cum te mai simți după circul de aseară.
Ran: Mda, a fost o seară pe care sigur o s-o țin minte. Ce-ar fi să te așezi undeva! Vrei ceva de băut sau altceva?
Julia: Nu, mulțumesc, dar am nevoie la toaletă.
Ran: Mama face duș în toaleta de la parter, dar cea de la etaj este liberă, pe coridor drept înainte, după aceea trebuie doar să iau ceva din camera mea și poate plecăm să ne întâlnim și cu ceilalți.
Julia: Sună bine, dar mai întâi aș vrea să petrecem puțin timp doar noi doi, am o surpriză pentru tine.
Ran: În regulă, abia aștept. Tot mai trebuie să iau ceva din camera mea, să fie pregătit pentru mai târziu.
Cei doi tineri urcă la etaj, Ran intră în camera lui, iar Julia la toaletă. După câteva minute Julia iese din toaletă și cum nu prea este obișnuită să aștepte se decide să intre în camera lui Ran, poate îl ajută cu ce are de căutat, îl știe de neorganizat ce este, dar încurcă ușile și încearcă să intre în camera lui Erendor. Spun „încearcă” pentru că Erendor își ține camera încuiată, doar el și Emira știu de ce. Văzând că ușa nu se deschide, Julia forțează ușa, dar chiar atunci Ran iese din camera de vis-a-vi și văzând unde vrea Julia să intre, o oprește sărind între ea și ușă ca din gură de fiară.
Ran: Nu, nu, nu, nu! Nu! Și din nou NU! Asta e camera lui Erendor, cunoscută ca „tărâmul interzis” al casei! Nimeni nu intră acolo înafară de el și, din cine știe ce motiv, mama.
Julia este o fire mai rebelă și o roade curiozitatea, ce are de ascuns, poate ceva rușinos, ceva cu care îl pot șantaja și cu care se pot răzbuna pentru întâmplarea de aseară, și îi propune asta și lui Ran, care cedează până la urmă.
Julia: Serios? Nu te-ai întrebat vreodată ce ascunde acolo?
Ran: Crede-mă că nu vreau să știu ce se ascunde acolo, ce face atâta vreme în camera aceia. Am coșmaruri cu ce s-ar putea petrece acolo.
Julia: Poate găsim acolo vreun secret pe care îl putem folosi împotriva lui.
Ran: Eu nu intru acolo! Se aud sunete ciudate din camera asta!
Julia: Interesant, ce crezi că poate fi, ce ar putea face acolo?
Ran: La ce sunete ies de acolo poate fi orice, lupte greco-romane cu Yeti, experimente pe extratereștrii, orice nebunie sună plauzibil.
Julia: Ei, hai, nu fi pămpălău! Poate are și el o iubită cu care face niște nebunii, dacă mă înțelegi.
Ran: O fată este ultimul lucru la care m-aș gândi când aud sunetele care ies de acolo. Serios, o fată nu face ca un urs pe moarte.
După încă 2-3 minute în care Julia se joacă cu egoul prietenului său, Ran cedează în fața curiozității și a tachinărilor Juliei și decid să deschidă amândoi ușa, într-un fel sau altul, și să vadă ce ascunde Erendor acolo. Când au reușit în cele din urmă să deschidă ușa, camera lui Erendor semăna cu una obișnuită, cu o mică excepție, un cerc luminos straniu cu ilustrația unei savane în centrul său și multe oglinzi pe pereți.
Julia: Hmm, înafară de ... chestia asta ... și oglinzi totul pare în regulă, și incredibil de bine organizat. Nu prea pare camera unui băiat. Ce crezi că este asta?
Ran: Nu știu, dar chestia aia mă înfioară, putem pleca acum? Nu știu când vine și cum o să reacționeze că am încălcat singura regulă impusă de el, dacă aseară a făcut ce a făcut doar pentru o farsă nevinovată.
Julia nu se abține și se apropie imprudent de mult de acel cerc și încearcă să-l atingă. Bineînțeles că acel cerc este de fapt un portal spre Drakenia, dar singura persoană din casă care știe asta, înafară de Erendor, este Emira, care nu este acolo să-i avertizeze. În momentul în care Julia atinge „discul de acreție” al portalului, acesta o trage înăuntru. În ultima secundă Ran o prinde de mână, dar și el este tras prin portal. Cei doi intruși se trezesc căzând în gol aproape 20 de metri, din fericire pentru ei, într-un lac. În orice caz a fost o căzătură dureroasă, gravitația de pe Drakenia este de 3,48 ori mai mare decât pe Pământ. După ce au ieșit din acel lac și au văzut împrejurimile, cei doi tineri au realizat că nu mai sunt în camera lui Erendor și s-au speriat groaznic mai ales pentru că pe-acolo zburau, înotau și se târau tot felul de creaturi stranii, toate solzoase. Mai rătăcesc ei pe acolo ascunzându-se de acele creaturi încă vreo 4-5 ore, dar oriunde s-ar ascunde ceva tot îi găsea. Din fericire pentru ei, acele făpturi sunt doar curioase și vor să se joace, dacă i-ar fi vânat ei nu ar fi avut nici o șansă pentru că gravitația naturală a planetei Drakenia, fiind mai mare decât cea cu care sunt ei obișnuiți, îi obligă să depună mai mult efort pentru a se deplasa și obosesc mai repede.
Pe Pământ, Erendor se întoarce acasă, și fără să bănuiască faptul că Ran și prietena lui sunt în mare pericol pe Drakenia, se așază la masa din bucătărie și cinează alături de Victor, care începe din nou cu mustrările, dar tânărul rămâne calm de data aceasta.
Victor: În sfârșit am ocazia să vorbesc și eu cu tine! Ce a fost treaba de aseară? Ce a fost în capul tău?
Erendor: Serios Vic? Am fost ținta unei farse imature și făcut de râs în fața atâtor oameni, din nou, iar tu mă întrebi ce a fost în capul meu?
Victor: Oricum nu merita ce a pățit. Ce ai făcut tu a fost extrem de periculos. Și cred că îmi scapă ceva, a da, cum Doamne iartă-mă ai reușit să faci asta?
Discuția, și cina lor, este întreruptă de apariția Emirei, care pare îngrijorată din pricina ușii deschise a camerei lui Erendor.
Emira: Erendor, slavă cerului că ai venit, camera ta e deschisă!
Erendor: Cum? Dar eu am ... Dacă nu-i mort încă, îl omor chiar eu!
Erendor se ridică în grabă de la masă și aleargă spre etajul superior urmărit de Victor, care este total pe lângă subiect și cere explicații.
Victor: Nu mă lăsa cu ochii-n soare, băiete! Ce Doamne ferește este atât de important acolo încât îl ții sub cheie? Ce are camera ta? De ce ești atât de fanatic când vine vorba de intrarea în ea?
Emira: Dragule, e timpul. Oricum îi va spune Ran.
Erendor: Bine, explică-i tu, eu mă duc după cap pătrat ăla de frate-meu până nu pățește ceva, asta dacă nu a pățit deja ceva.
Erendor deschide ușa camerei, iar Victor vede și el portalul din centrul ei și pe tânărul pe care îl consideră fiul lui cum trece prin el și dispare. Emira rămâne să-i explice lui Victor ce se petrece, iar Erendor ia urma fratelui său, grăbindu-se când simte și mirosul Juliei. Chiar la timp, pentru că Ran și Julia sunt urmăriți de o creatură care chiar vrea să-i mănânce. Aceștia ajung într-un loc în care acea creatură nu îi urmărește, și privind în jur, copii înțeleg de ce. Locul acela este arid și plin de oase ale unor creaturi enorme, dar deși creatura care i-a urmărit inițial s-a oprit la hotarul acelui câmp arid, o altă creatură, chiar mai mare, care semăna cu un lup cu piele solzoasă, cât un vehicul de teren de mare, calcă peste hotar și sare spre ei. Din fericire pentru ei, o altă creatură a apărut la timp ca să-i salveze, o creatură care semăna cu un om cu aripi, coarne, gheare și piele solzoasă roșie, care purta doar o pereche de pantaloni. Când lupul era la doar un metru de cei 2, a doua creatură a planat în viteză spre el și l-a îndepărtat de ei cu o lovitură puternică de picior. Lupul a fost aruncat 10 metri de la locul impactului, iar înaripatul a aterizat chiar între el și prada sa. Când lupul sare din nou să atace, cealaltă creatură inspiră puternic și expiră un jet de foc, care aruncă din nou acel lup vreo 100 de metri. Prădătorul își dă seama că nu are nicio șansă și pleacă în căutarea altei prăzi, iar creatura înaripată se întoarce către cei 2 tineri speriați și țipă la ei. Ran își dă seama imediat cine este.
Erendor: De câte ori ți-am spus, mă’ limbric socialist, să stai departe de camera mea!
Ran: Erendor?! Cred că e prima dată când spun asta, dar mă bucur să te văd.
Erendor: Scutește-mă! Ce ai făcut tu se numește sacrilegiu!
Julia: Serios?! E sacrilegiu că am intrat în camera ta? Cine, Doamne Sfinte ține un portal către o altă lume în camera sa?
Erendor: Nu te băga în asta, domnișoară! Știu că a fost ideea ta, Ran nu ar fi intrat niciodată în beleaua asta dacă nu erai tu! Și ca să-ți răspund totuși la întrebare, sacrilegiu este că vă aflați aici, pe pământul ăsta. Dar poate ar trebui să plec, în câteva luni de zile vă veți potrivi de minune cu peisajul, și în caz că nu e evident, locul ăsta este un cimitir.
Ran: Lasă-o-n pace pe ea! Eu sunt de vină, eu am cedat tentației. Trebuia să te gândești că așa ceva nu va rămâne secret pentru totdeauna.
Erendor: Nu plănuiam să țin secret pentru totdeauna, doar până când tu ai fi fost suficient de matur încât să accepți că sunt diferit.
Julia nu mai are curajul să spună vreun cuvânt, iar Ran nu mai are niciun răspuns pentru fratele său, știe că are dreptate, dacă nu a fost destul de matur încât să respecte alegerea lui Erendor de a fi retras de restul, cum ar fi putut accepta că fratele său este un extraterestru care scuipă foc. Erendor îi ia pe amândoi și îi duce în zbor spre portal, dar pe drum este atacat de un străin cu o armă cu laser. Străinul purta un costum armură cu o mască pe toată fața și nicio parte a corpului vizibilă pentru a-și face o idee despre cel care l-a atacat. Atacatorul zbura la 100 de metri de pământ și ținea în mâini o armă cu lunetă, pregătit să tragă din nou. Erendor îi pune jos pe Ran și Julia și se întoarce spre atacatorul său. Nu știe cine sau ce este, dar trebuie distrus. Străinul coboară pe pământ și pune arma pe spate luând poziția de luptă. Erendor și acel străin se năpustesc unul asupra celuilalt, trimițându-și lovituri de pumn, pe care fiecare le barează și începe o altă lovitură. Niciunul nu reușește să-l pună pe celălalt la pământ, iar Erendor întreabă cine este și ce dorește.
Erendor: Cine ești, străine? Ce vrei de la noi?
Străinul: Mă mir că Dragantor nu ți-a zis nimic despre mine. Eu sunt Arus, vânător profesionist de recompense, ucigașul lui Atlas Flame și cauza existenței tale.
Erendor: Ce vrei să spui? Tu l-ai omorât pe unchiul meu? Din cauza ta a trebuit tata să părăsească Drakenia? Tu ești motivul extincției lor!
Arus: Întocmai, băiete, l-am cunoscut pe tatăl tău, a luptat vitejește și și-a împlinit misiunea lumească avându-te pe tine, dar acum m-am întors să termin ce am început și să iau banii pe celulele tale meta-dragonice.
Erendor: Ce anume?
Arus: Acid dezoxiribometa-dragonic, băiete, incredibil cât de puține știi despre tine!
Erendor: Substanța puternic reactivă din sânge!
Arus: Întocmai, valorează bani grei pe piața neagră, singura substanță mai valoroasă decât acidul dezoxiribometa-dragonic este antimateria.
Erendor: Știu doar că sunt un hibrid, nu valorez la fel de mult ca un sânge-pur!
Arus: Nu contează dacă cumpărătorul nu știe asta!
Erendor: Braconier, criminal și escroc, o să-mi facă plăcere să te distrug.
Arus: Poți încerca.
După această replică, lupta se reia în zbor. Erendor deține avantajul în aer, lucru la care Arus nu se aștepta, dar vânătorul are mai mulți ani de experiență și știe cum să-l doboare pe acesta din cer, nu înainte de a încasa o lovitură care i-a crăpat casca și a făcut ca aceasta să-i cadă de pe cap. Individul era chel, cu păr facial depigmentat și piele albastră. Erendor a fost izbit destul de puternic, în jurul său formându-se un crater, iar Julia și Ran s-au speriat îngrozitor când Arus s-a apropiat de el și i-a smuls aripile.
Erendor: Nu am nevoie de aripi ca să te înving!

2) Blitz (Personalitatea copilăroasă)

Erendor îl îndepărtează pe Arus de fratele său și prietena lui, după aceea sare cât de sus poate spre norii de furtună care tocmai s-au adunat, iar când ajunge la o altitudine de 1200 de metri își folosește puterile de foc pentru a-și da avânt mai departe. Lansează un atac de foc continuu din ambele sale palme, atac pe care îl folosește acum ca propulsor, trebuie să ajungă cât mai sus posibil pentru a fi lovit de un fulger și a-l elibera pe Blitz. Arus, pe de altă parte, nu este interesat de Ran sau de Julia, ei nu au nimic folositor pentru el, iar mândria lui îl împiedică, cel puțin deocamdată, să-i folosească pe post de scut uman, așa că se duce după Erendor, orice ar face, nu trebuie să reușească. Lupta reîncepe în cer, dar Erendor nu are de gând să o lungească prea mult, și-ar pierde impulsul, deci îl folosește pe Arus pe post de sprijin, îi evită lovitura de pumn și își pune picioarele pe umerii lui, după care își mai dă un impuls care îl trimite tot mai aproape de furtună, în timp ce Arus este împins în jos. La 5000 de metri plus-minus ceva, Erendor este suficient de aproape de norii de furtună pentru a fi o țintă sigură pentru fulgere. Un fulger îl lovește în plin, iar Erendor îl poate elibera pe Blitz din subconștientul său. Spre deosebire de forma originală a lui Erendor, Blitz nu are aripi, iar solzii săi sunt albaștrii. Acesta trece la un atac în picaj, iar în doar câteva clipe îl izbește pe Arus de pământ în același loc în care a fost izbit și el, lărgind și adâncind craterul. În alte câteva clipe Blitz iese din crater chiar lângă Ran și Julia, și începe să se dea-n spectacol.
Blitz: Ooo da, bebii, Blitz e-n formă!
Ran: Erendor? Te simți bine?
Blitz: Erendor nu mai e, dragule, eu sunt Blitz, iute ca fulgerul! Dar stai liniștit, Erendor va reapărea în curând, până atunci, ce zici, prieteni?
Blitz întinde mâna dreaptă spre Ran pentru o strângere de mână, iar când acesta acceptă oferta și îl prinde de mână înapoi, este șocat de un curent slab. Blitz se prăpădește de râs.
Blitz: Frate, nu pot să cred că ai mușcat-o!
Ran: Visez eu, sau tocmai mi-ai făcut o farsă?! Cred că-mi place mai mult de Blitz.
Blitz: Nu te obișnui cu mine, prietene, Erendor va ieși la iveală, e inevitabil, până atunci vezi că ai ceva pe tricou.
Ran: Da da, nu pun botul și la asta.
Blitz se întoarce la luptă, Arus s-a ridicat și este pe deplin conștient de ce s-a întâmplat, dar înainte să apuce să atace, Blitz inspiră adânc și scuipă o mulțime de fulgere în direcția sa, după o ultimă farsă, desigur.
Blitz: Bine atunci, flacăra de pe tricoul tău se va stinge singură după o vreme.
Ran se uită la tricou și se sperie când vede că a luat foc. Stinge focul lovind cu palmele și parcă începe să realizeze cum se simte Erendor după atâtea farse.
Ran: Pe bune omule, cred că mi-ai ars singurul fir de păr de pe piept.
Blitz: Nu te mai plânge, ca farsor ar trebui să înțelegi o glumă bună. Sper că vă e foame, pentru că se pare că vom mânca un fraier fulgerat.
După lansarea atacului, Arus este lovit în plin și împins pe o distanță de aproape 100 de metri, iar intensitatea atacului a format pe traseu un șanț adânc de 2 metri. Fără să mai stea pe gânduri, Blitz pornește în viteză spre Arus, alergând repede ca un fulger, iar când ajunge lângă el începe să-i care pumni, împingându-l și mai departe, la fiecare pas trimițând 1000 de lovituri de pumn și prelungind acel șanț. Blitz nu este atât de puternic precum Erendor, dar după milioanele de lovituri de pumn trimise către Arus, pe armura acestuia au început să apară crăpături și îndoituri, iar cu casca distrusă nu mai este sigur să părăsească atmosfera planetei și să se expună vidului cosmic. Unele echipamente ale armurii sale încă funcționează, deci după ce se ridică de jos, Arus folosește un dispozitiv teleportor pentru a ajunge în spatele celor 2 adolescenți pe care îi protejează Blitz.
Blitz: Deci? Ți-a ajuns?
Arus: Lupta nu s-a terminat încă!
Acum se teleportează și amenință că-i va ucide dacă nu se predă.
Arus: Nu știu cum ai făcut asta, dar nu cred că ești destul de rapid să-i salvezi, așa că predă-te de bună voie și promit să te omor doar pe tine!
Poate că Blitz nu ar putea să-i mai protejeze pe cei doi, dar altcineva sigur poate. Acesta ia o piatră de pe jos și o înghite după ce vorbește cu o altă personalitate din acel corp.
Blitz: În regulă Tecton, băiete, se pare că e rândul tău.

3) Tecton (Personalitatea protectoare)

După ce înghite acea piatră, Erendor se transformă din nou. Solzii săi albaștri electrici devin solzi duri de piatră gri, tot fără aripi, și după o lovitură de picior în pământ, Arus este aruncat spre el de o coloană de piatră care a crescut foarte rapid sub picioarele lui. Dispozitivul de teleportare al lui Arus trebuie să se reîncarce pentru a mai fi folosit, deci din lipsă de alte gageturi, Arus se izbește violent de pieptul solid ca piatra a lui Tecton și pe urmă cade pe jos.
Arus: Deci, poți schimba atributul, nu-i așa? Se pare că ești mult mai valoros decât credeam amândoi.
Arus se ridică cu greu de jos și continuă lupta, cum mai poate el. Tecton este destul de lent, dar o lovitură de-a sa l-ar termina sigur pe Arus. Atacatorul lovește cu pumnii cât de tare poate, iar pe corpul lui Tecton apar mini cratere și crăpături. Ultima lovitură de pumn a lui Arus a fost prinsă și oprită de Tecton, care i-a fracturat osul mâinii drepte, iar când Arus a căzut pe jos de durere, Tecton i-a mai fracturat câteva oase printre care: oasele tibiei, femurele, câteva coaste, humerus, ulna și radius. După toate acestea, Arus a leșinat de durere, iar Tecton a intrat în pământ lângă el și a ieșit câteva clipe mai târziu lângă Ran și Julia, care au tresărit de spaimă.
Tecton: Sunteți bine!
Julia: Da, suntem teferi, dar îmi pare rău de tine, toate acele cratere și crăpături, cred că te doare.
Tecton: Nu-ți face griji pentru mine, eu sunt Tecton, câtă vreme ating pământul voi fi bine.
Toate acele cratere și crăpături de pe corpul lui Tecton încep să se astupe și să dispară, după aceea se dă puțin în spate și ia foc, redevenind Erendor și regenerându-și aripile.
Erendor: Să mergem acasă, probabil mama și Victor sunt îngrijorați.
Ran: Tata știa?
Erendor: Nu, dar a aflat acum. Sper că cel puțin în privința pătrunderii în camera mea m-am făcut înțeles!
Ran: Pentru mine e limpede precum cristalul, jur că nu mai pun piciorul în camera ta, este din nou „tărâmul interzis” al casei.
Julia: La fel și pentru mine.
Ran: Individul e mort?
Erendor: Nu, dar ar fi fost dacă l-aș fi ales pe Incarcekon în locul lui Tecton.
Julia: Câte personalități ai mai exact?
Erendor: Destule, și sper din suflet că nu va afla toată lumea.
Julia: Oricum nu vor crede, dar de ce nu închizi portalul din camera ta?
Erendor: Nu poate fi închis, dar oricum nimic de aici nu poate trece prin el, e un portal unidirecțional, trebuie să deschid altul în apropierea lui pentru a trece spre Pământ.
Erendor renunță la forma dragonoidă și deschide un portal prin care trec mai întâi Julia și Ran, după aceea el, apoi portalul se închide. Cei 3 au ajuns înapoi în camera lui Erendor, unde Emira și Victor își discutau anumite neînțelegeri. Se pare că lui Vic nu i-a căzut prea bine vestea.
Emira: Victor, dragule, mai gândește-te puțin, nu poți face asta! Nu mă poți părăsi, eu te iubesc!
Victor: La fel ca pe acest Dragantor și ciudatul de fiu-său? Mi-ai ascuns asta aproape 20 de ani, Emira, timp în care m-ai pus în pericol și pe mine și pe Ran. Nu mai avem ce discuta, ne vedem la proces! Divorțăm!
Victor iese dezamăgit și furios din cameră luându-l și pe Ran, fiul său de 17 ani, cu el. Cei doi urcă în mașina lui Victor și pleacă la rudele acestuia în timp ce Emira plânge pe umărul lui Erendor, iar Julia se îndreaptă spre casa ei.
Erendor: Îmi pare rău, mamă, vom rezolva asta, îți promit.


-Va urma-

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!