Din cazurile detectivului Hogeac

Îmi târâiam picioarele prin parc, când îmi aud mobilul zbârnâind. Oftez, dar n-am ce-i face. Datoria nu ţine cont de crăpelniţa şi şpriţul acumulate în zilele trecute. -Da, vă rog! -Domn detectiv Coceag? întreabă o voce gâjâită. -Nu Cogeac, ci Hogeac. -Mă rog, bună ziua! -Bună ziua, cu ce vă pot ajuta? -Domne, mă cheamă Bică Puflene şi sunt din comuna Peştera. Ştiţi unde e, nu-i aşa? -Cine, domne? Omul pare descumpănit, dar revine. -Comuna Peştera, domne! E în judeţu’ Constanţa. -Da, domn Puflene, ştiu. Cu ce vă pot fi de folos? Nenea îşi drege glasul cu două rateuri şi spune: -Domne, mi-a dispărut toate găinile, domne! Azi dimineaţă n-am mai găsit niciuna! Şi nici pe nevastă-mea. Iaca, e de prânz, şi n-a apărut. N-a plecat ea niciodată, aşa, fără motiv. Imaginaţi-vă ce caz mi se aşeza în drum. Să caut găini la 40 de kilometri de Constanţa şi pe lângă ele şi-o nevastă aiurită. Dar mai întâi, întrebările de rigoare: -Ia spuneţi-mi, cocoşi aveţi? -Apoi, nu mai am, domn detectiv, că ai mei au avut pofte de răcituri cu carne macră, că alea de porc le stătea în gât, că sunt grase, că... -Bun, gata, am lămurit-o! -Cum adică... aţi lămurit-o? -Păi dacă nu mai ai cocoşi, e clar că găinile dumitale au luat drumul cucurigăilor. Cred că dacă le cauţi prin vecini, le găseşti numaidecât. Aud prin telefon cum nea Puflene se scarpină în cap. -Să zicem că ai dreptate, domn Cogeac... -Hogeac, repar eu nedreptatea. -Da, bine, cum spui dumneata, da’ cu nevastă-mea cum rămâne? -Nea Puflene, câţi ani ai dumneata? -Păi... 65, da’ de ce întrebi? -Şi nevasta dumitale câţi are? -Păi e mai tinerică, are 53. -Păi vezi? Şi ea tot după cocoş a plecat. Şi dacă ai noroc, o găseşti şi pe ea cu găini cu tot. Am mai auzit doar „.... de detectiv!” şi convorbirea s-a întrerupt. Nu ştiu ce-o fi vrut să zică omul dar eu m-am bucurat că am rezolvat un caz destul de dificil de la distanţă.