Unchiul Fedea din Fedorivna (6)

Tot în satul Crăciunivna unchiul Fedea mai păți o pătăranie, destul de neplăcută pentru el. Se ducea ca de obicei la târg. Numai că de această dată mergea cu traista-n băț, iar în traistă ducea un ulcior de cinci litri plin cu smântână. Însă nu i-a fost dat bietului unchieș să ajungă în acea zi la iarmaroc, căci la ieșirea din Crăciunivna se întâlni cu Vasea Cucuruz, împreună cu care lucrese mult timp la pădure. – Măi, măi Vasulea câte ierni, câte veri au trecut de când nu ne-am văzut? – strigă bucuros unchiul Fedea și întinse mâna către Vasea, uitând că de fapt taman cu acea mână ținea bățul de pe umăr, la capătul căruia era legată traista cu ulciorul. – Vâj-j-j-j-j!... – vâjâi afurisitul de băț prin aer, după care se auzi un «trosc!» însoțit de un «pleosc!» și în mijlocul drumului apăru ca din senin o pată albă, mare. Unchiul Fedea se uită cu lacrimi în ochi la băltoaca cu smântână și abia șopti: – Luate-ar dracu’ măi Vasulea! Mai bine nu te întâlneam niciodată.