poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3313 .



Șosete cu inimioare
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sache ]

2005-06-07  |     | 



- Femeie, unde-mi sunt șosetele cu inimioare? întrebă Frusina cu țâfnă în glas.
- De unde să știu eu, dragă? răspunse Jenica ridicând războinic mâinile în șolduri. La câtă dezordine-i în casă nu mă mir că nu-ți mai găsești nimica.
- Ce vorbești, Jenica?! Chiar săptămâna trecută am dereticat prin sertare, în ziua dinaintea participării la mitingul gay-lor.
- Te-ai americanizat, Frusina! De câte ori să-ți repet: n-a fost doar mitingul ‘lor’, ci al ‘nostru’, al tuturor.
- Bine, femeie! Mitingul nostru, al tuturor, acceptă Frusina.
- Frusina, și dacă mă mai iei cu ‘femeie’ arunc papucii după tine, auzi tu?! Ia găsește-ți singură ciorapii, că-s pe-acolo, prin șifonier, unde le arunci tu pe toate.
- Jenica, draga mea jumătate. Cum să-ți explic să înțelegi, am căutat de mi-au sărit ochii: nu-s. Nu sunt și basta!
- Frusina, văd eu bine că nu mai ții la mine. Mă repezi întruna, mă chemi în bucătărie doar să-ți tai pâinea-n felii, mă trimiți la piață… Cauți gâlceavă din orice, ce mai tura-vura! Uite, după ce-ți calc fustele anume le șifonezi, ca să țipi la mine, iar dimineața abia de mă săruți la plecare. Dragă, dacă nu-ți mai place căsnicia noastră, spune-mi și-mi găsesc, una-doua, pe altcineva. Și cu siguranță mai bună ca tine.
- Nu mai spune! Cine te mai ia acu’, femeie?! Că s-a dus dracu’ tot farmecul tău… Te-ai făcut o ciocănitoare cu penele rare și plină de ifose pe deasupra. Așa că ia! ciocu’ mic, scumpete. Și uite cum facem: eu mă retrag în birou să frunzăresc oleacă presa, iar tu fă bine de găsește repede șosetele cu inimioare. Știi bine, îmi poartă noroc când le port, iar noaptea asta vreau să-i bat la remi pe mujicii ăia de Ionești. Sau te pomenești c-oi vrea să mă fac de râs? Să avem renume prost în Vatra Luminoasă… Hai, iute! Strigă-mă când le dibui, mai spune Frusina și ieși din dormitor.

- Ei, lasă! bombăne înciudată Jenica răscolind de zor prin sertare. Auzi la ea, mi s-a dus farmecul! Bivolița! Neapărat trebuie să mă răzbun, s-o fac geloasă! În genunchi să se târască mizerabila, să-și ceară iertare, să se milogească în fața mea și… să se ducă la piață! Ce să spun, bine că se crede ea miss București! Dar asta ce-i? O scrisoare: destinatar Jeni Bărbulescu… Măi să fie! E pentru mine. I-o fi scăpat Frusinei dintre ziare. De la cine o fi…

‘Dragă doamnă Jenica,

Cu respect vă cer scuze pentru interpelare, dar o descoperire extraordinară mă determină să vă contactez în felul acesta. La noapte, după plecarea doamnei Frusina, aprinde-ți vă rog de trei ori lumina în dormitor, iar eu mă voi prezenta numaidecât la dvs.

Cu stimă,
Zinica’

- Dar asta-i vecina de vis-à-vis, aia, de-o înșeală bărbatu’ cu tot cartierul. Cică-i pictor și are nevoie mereu de modele noi, variate. Proasta naibii! Cum or putea femeile astea, de-și zic ‘normale’, să se lase înșelate, înjosite de niște… bărbați. Uite la Frusinica mea. E ea așa și pe dincolo, dar de înșelat, niciodată! Bine, ne mai certăm și noi ca muierile, doar de! suntem balcanice, dar de iubit - ne iubim nețărmurit. Tii! Ce idee mi-a venit… Ia să profit eu de toanta asta și s-o fac geloasă pe Frusina. Ha! Să vezi ce criză va face!

- Jenica? strigă nervoasă Frusina. Ai găsit șosetele cu inimioare, că uite, ceasu-i deja zece…
- Nici nu le-am căutat, dragă! Și știi ceva? Uite, așa cum sunt eu, cu farmecul expirat, iți pot dovedi oricând ce repede îmi găsesc pe altcineva. O femeie care să mă aprecieze pentru ceea ce sunt și ce fac, cineva bun la suflet.
- Nu mă înnebuni, Jenica!
- Nu mă crezi, nu? Ei, bine, privește: aprind și sting de trei ori lumina în dormitor și imediat va apărea noua mea prietenă.
- Hai s-o văd și pe-asta! Ce-ți mai bubuie mintea, femeie…, bufni Frusina și se așeză comodă în fotoliu din fața televizorului.
- Numaidecât, Frusina. Stai că vezi tu…, vroiai dovada că sunt curtată, așa-i? iși încrucișă mâinile Jeni și se așeză țeapănă pe marginea patului. Aha! Ai auzit? Soneria! Mergi, dragă. Mergi să-i deschizi ușa amantei, spuse ea, ridicând provocator umărul stâng.

- Cine ești și ce poftești la ora asta? se auzi furioasă Frusina și imediat reapăru în dormitor trăgând după ea o tânără emoționată.
- Știți, nu mă așteptam să…
- La ce nu te așteptai, mă’!? Să mă găsești acasă, așa-i? Veneai la…, dar stai! Nu ești tu vecina de vis-à-vis? Încornorata lui Tartache? Zinica, parcă așa iți zice.
- Da, eu sunt. Dar nu vă permit să-mi vorbiți astfel…
- Ba află că-n casa mea îmi permit orice. Dar tu ce vrei de fapt? Să-mi seduci iubita? Parcă nu-ți plăceau cei pe… invers? Ori din cauza soțiorului te-ai hotărât să…
- Doamnă Frusina, dacă-mi dați voie, vă zic…
- Ce să-mi zici, încornorato? Ce poftești de la Jenica mea?
- Destul! Jenica mata’ poate confirma…, începu Zinica.
- Așa deci, să-mi confirme! Voi chiar sunteți amante… Ia uite, mă înșeală muta!
- Să vă confirme că e prima oară când ne întâlnim. I-am scris câteva rânduri…
- Ia auzi! Vă aranjați întâlnirile prin scrisori, care va să zică! strigă din ce în ce mai furioasă Frusina.
- Am rugat-o să mă anunțe prin semnale luminoase când plecați…, încercă Zinica o justificare.
- Semnale luminoase…, o conspirație întreagă! spuse Frusina și-și puse mâinile în șold.
- Ai văzut, dragă, interveni Jenica, hai mai zi și acum că n-am farmec…
- Taci, făi femeie! Taci că nu știu ce-ți fac! Ori ți s-o fi făcut de-o strungăreață nouă? se burzului Frusina.
- Doamnă Frusinica, îmi permiteți să mă adresez doamnei Jeni? Deja am devenit ridicole cu cearta asta inutilă, se lamentă Zinica.
- Dar, vă rog, nu vă sfiiți. Vorbiți, dragă, vorbiți... Dați-i drumul, se retrase Frusina bombănind.
- Doamnă Jenica, vreau să vă întreb dacă… hm! soțul dvs, adică doamna Frusina aici de față, poartă cumva șosete cu inimioare?
- Nu port! interveni vioaie Frusina.
- Cum să nu poarte? Cum nu porți, dragă? Până acu’ m-ai omorât că nu-ți găsești șosetele norocoase… Dar de ce întrebi? se miră Jenica.
- Pentru că am găsit șosetele astea cu inimioare chiar în dormitorul nostru conjugal...

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!