Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Presăbooks

Teodor Dume, carte: Dumnezeu tăcut ca o lacrimă

2 min lectură·
Mediu
Dumnezeu tăcut ca o lacrimă Editura Pim / Iași, 2020 Autor: Teodor Dume Tehnoredactare: Mioara Băluță Coperta: Mioara Băluță Cartea cuprinde 151 de pagini alb - negru Format 13/20,6 „Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume.(...) Teodor Dume și-a construit cu migală, cu o știință a fiziologiei poemului și o formulă originală un univers liric inconfundabil. El impune în poezia ultimilor decenii o mitologie proprie, fiind unul dintre cei mai profunzi poeți de azi.(...) Pentru mine, cel care pledez pentru menținerea poeziei române în metafizic și nu în joculețe lirice exterioare, descoperirea lui Teodor Dume e o bucurie, iar lectura acestei cărți, o sărbătoare. Pentru că, poet al profunzimilor, al spectacolului ființial, poetul în discuție este constructorul unui univers liric magnetic, original.” (Daniel Corbu,în cartea de critică: Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișniec, Ed.Princeps Multimedia/2019) Ultima noapte cu tata nu am aflat niciodată de ce tata plângea în somn și de ce își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție noapte de noapte poate că mamei i-a șoptit înainte de a stinge lumina când îi cosea buzunarele găurite de timp de câte ori îi săream la gât seara înainte de culcare lăcrima și în răstimpul dintre lacrimi mă strângea în brațe dar niciodată nu mi-a spus te iubesc îi tremurau mâinile și vocea ori de câte ori încerca să-mi vorbească și deseori își schimba vorba cu o întrebare ai mâncat... în ultima seară când ar fi trebuit să-l văd cu mâinile așezate sub cap avea mâinile încrucișate peste piept și dormea dimineața când am dat fuga la patul lui să-l trag de mustață ca de fiecare dată mama m-a așezat pe genunchi mi-a luat capul între palmele ridate de timp m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când tata și-ar fi continuat somnul: tatăl tău s-a dus să-l întâlnească pe Dumnezeu și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu îi vei ține locul
0114646
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Presă
Cuvinte
326
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Teodor Dume, carte: Dumnezeu tăcut ca o lacrimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/presa/14148929/teodor-dume-carte-dumnezeu-tacut-ca-o-lacrima

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
carte după carte, zidiți edificiul imbatabil
al unui Poet de profundă structură, uneori ludică
dar cel mai adesea gravă...

Lumină virtuală n-am, dar luminez cât se poate palpabil sufletește Cartea...

Drum lung!
0
@george-pasaGP
George Pașa
Titlul este unul frumos, dar, în același timp, ridică și pretenții mai mari de la poet. Adică volumul să aibă un conținut pe măsură. Sper că s-a reușit acest lucru. Felicitări și toate cele bune, domnule Dume!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
Ottilia Ardeleanu
felicitări, Teo, drum bun poeziei tale în continuare! În fond, poezia este ceea ce rămâne!

0
@nicolae-tomescuNT
Distincție acordată
nicolae tomescu
O carte care, sunt sigur, va bucura și emoționa mulți cititori.
0
@ioan-mircea-popoviciIP
Distincție acordată
Ioan-Mircea Popovici
O carte la Polirom este o carte. O carte de poezie, la Polirom, pentru mine este prima carte. Pe lângă bucuria unor adevăruri diafane, întânesc şi adevăruri care merită săpate în piară. Iată unul din ele:

“tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu”

Al tău şi al meu sunt acolo, sus
Păstrătorii Cuvântului lui Iisus
Semânători ca şi El, urmaşilor datorie
Să facă, să fie, întru cinstire, de Sfânta Marie
Cu sănătate şi bucurie, să fie!
0
@enea-gelaEG
enea gela
Vă doresc mult succes, un public real și avid de lectură, ceea ce așteaptă, până la urmă, orice scriitor! Putere de creație pe mai departe!
0
@daniela-luminita-teleoacaDT
Distincție acordată
Textul reprodus mai sus este cutremurător, m-au impresionat în mod deosebit secvențele:

„ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...

în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea”

Textele dvs. au o melancolie aparte, aș zice pașnică și frumoasă. De aici, Poezia.

Gândurile mele luminoase, D.
0
@victor-tarina
Distincție acordată
Victor Țarină
Se mai adaugă o petală la această corolă care este opera lui teodor Dume, căreia ii doresc viață lungă în memoria cititorilor.Luminez si eu calea noului volum. Felicitări!
0
@liviu-ioan-muresanLM
Distincție acordată
Liviu-Ioan Muresan
O nouă salvare de poeme. Într-un volum. E de bine. Subscriu la criticile domnului Daniel Corbu. Sunteți un poet muncitor, nu un poet arogant, cu fetișe. Și e de bine. Exemplu pentru tinerii aroganți, cei care cred că aruncarea cuvintelor în eter e poezie. Dumneavoastră vă exprimați sincer, poetic, cu măsură și bun simț. V-am urmărit evoluția stilistică. Se pare că bateți pasul pe loc. Așa cred unii. Citesc printre versuri. Se poate percepe evoluția zicerii. Înțelepciunea se dobîndește. La dumneavoastră e evidentă. Pas cu pas, volum cu volum. Marjați pe aceleași mijloace, o faceți bine, se vede evoluția. Și asta e important.
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
mulțumesc din suflet editorului care mi-a recomandat postarea precum și administrației!

Ștefan Petrea,
mulțuimesc pentru semnul lăsat

George Pașa,
cartea va ajunge și la d/voastră și veți vedea dacă textele se ridică la nivelul pretențiilor!.
Mulțumesc mult!

Ottilia Ardeleanu,
mulțumesc pentru că ai aprins lumina și pe ulița mea!.

Nicolae Tomescu,
onorat de trecere și lumină...!

Ioan-Mircea Popovici,
o trecere care mă onorează
multă stimă!

enea gela,
încântat de trecere și semn. Mulțumesc frumos!

Daniela Luminița T.
un oaspete drag mie!. Mulțumesc frumos!

Victor Țarină,
Ca de obicei un prieten bun și devotat frumuseții cuvântului!. Mulțam fain!

Liviu ioan Mureșan,
îți așteptam trecerea, prietene!. M-ai făcut fericit. Multumesc mult de tot!

Mulțumersc tuturor acelora care ați trecut prin pagina mea!.
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Oare “Dumnezeu e tăcut ca o lacrimă”, trist şi dezamăgit de oameni şi de traseul lor destinal pe care l-ar fi vrut să urmeze un optim de natură divină, sau din fericirea sa universală şi de amploarea universului pornesc radial bucuriile, beatificurile, superlativele şi beatitudinea, înglobând infinitul mare.
0