Poezie

Azi nu

1 min lectură·27 noiembrie 2004

Mediu

mi-ai zis ieri să îți scriu moartea

cu litere verzi de strigare

am prins a vesti cățărat pe ziduri

rugăciunea de seară

ce-adună închinări și nisip

cămile-alene plutesc zăpezii

spre-un soare obosit de nenaștere

mi-ai zis cântă-mi azi viața

din frunze căzute doar primăvara

din vocea ta vom împleti leagăne

nu vreau nu vreau

nu mai vreau nu nici vorbă

mâine, mi-ai zis, taci pentru mine

o clipă m-am săturat de cântecul tău

literele tale mă dor cărnii scrisorilor

și vocea și vocea

sună a rugăciune de seară însemnată

pe ziduri de templu pustii

de nisipul frunzelor

073350

Despre aceasta lucrare

Autor: Daniel Puia-Dumitrescu
Tip: Poezie
Cuvinte: 97
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Daniel Puia-Dumitrescu. “Azi nu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/95985/azi-nu

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Gabriela Marieta Secu✓27 nov. 2004

Citindu-te ma intreb: De ce-as muri si aici? Nu moarte de moarte, durerea unui vis superb altfel, dar atat de trist, strigator salveaza-ma de mine in tine...carne de scrisoare... dezolanta vremea asta gri, si dincolo de tristete simt ca ai o lumina aparte pe care o infranezi..si iar:De ce-as muri si aici? Fiindca ma dor tristetile astea ce sunt si nu sunt si ale mele... Cu bine...

simona marcu✓27 nov. 2004

E o stare in aer ce ne face sa scriem despre dragoste cu durere incat ne sangereaza versurile.Se vor impaca toate in rugaciunea de seara.
Frumos, tot mai frumos scrii despre iubire.Si eu simt ca de acum voi intelege tot mai mult.
Cu aceasi simpatie si infinit drag, sugar.

Distincție acordată

Negru Vladimir✓27 nov. 2004

Un poem despre barbatul care si-a lepadat carnea pe drumul acela atat de greu de calatorit... oasele, altadata principiu stabil al fiintei, se lichefiaza iar sufletul ramas aparent fara arche isi afla libertatea.
Dincolo de bine si de rau rugaciunea nu mai este una de cerere ci devine multumire adresata creatorului si sfinteniei vietii.
Un poem deosebit.

Daniel Puia-Dumitrescu✓28 nov. 2004

Gabriela, e bine ca dor aceleasi dureri in mai multe suflete adunate la ospatul comuniunii in poezie...un autor se bucura sa isi vada ecoul versurilor printre soaptele celor din jur.
Multumesc pentru trecere si pentru cuvintele frumoase.
Cu drag,
Daniel

Daniel Puia-Dumitrescu✓28 nov. 2004

Ai sunat ca o indragostita, drag simonel, ori s-a intamplat \'intamplarea\' asta minunata? :)
Si eu ma bucur ca suntem pe-aceeasi lungime de unda...
Cu mare drag,
Daniel

Daniel Puia-Dumitrescu✓28 nov. 2004

Vlad, intr-adevar, ma lasi fara cuvinte si ma faci sa iti multumesc usor, din buze tuguiate, peste calculator, ca sa nu zica lumea ca a innebunit autorul...
Sunt bucuros sa vad ca m-ai citit, in toate sensurile cuvantului...
Cu prietenie,
Daniel

Alina T. (Manole)✓28 nov. 2004

scrie, strigă, cântă, taci. cum ar fi să le urmeze: respiră, ascultă, miroase? e tare interesantă perspectiva (dacă e precum vazut-am eu): după moarte e viață iar după amândouă e tăcere, de oriunde ar veni. \"mi-ai zis ieri\"... provocarea îmi pare că vine nu de la un spirit din afara ta ci de la tine însuți. Ce să alegi, până la urmă? Ruga sau descântecul?