Poezie
in vara ce ne arde...
1 min lectură·
Mediu
In vara ce ne arde in dorul ce ne arde
Suntem luminari p-un altar nesfirsit
Tu esti un trecator , eu sunt o trecatoare
Cu mersul in cadenta , cu suflet coplesit.
Ce trista e iubirea , ce scumpa e iubirea,
Cind sti; o sa sfirseasca asemeni unei ploi ,
Iar dulcea fericire a clipei care trece ,
Va merge mai departe, si va uita de noi .
Sa nu lasam sa fuga sublima ei himera ,
Sa nu lasam sa fure dulceata din sarut,
Jarul iubirii noastre, ce azi sta sa se stinga,
Aduna-l tu in palme si arunca-l spre trecut.
Da foc si amintirii sa arda si sa piara
O alta amintire sa faurim pe loc
Iar din cenusa umbrei ce azi sta sa dispara
Fa alta umbra mai plina de noroc.
Dar nu, nu se mai poate ,si lacrima ce curge
Ia drum brazdat de lacrimi pe chipul obosit
In vara ce-a trecut ,cu dorul ce sa dus
Ne singem , luminari, pe altarul infinit.
002969
0