Poezie
omul care scrie cu fum
1 min lectură·
Mediu
frunze de nuc-
îmbătrânitele crengi
vând aur uscat...
câteva vrăbii-
scuturându-se-n zare, cerul le-mprăștie
așteptând o scrisoare
tresar
pe acoperiș, un zmeu de hârtie albastră
rostogolindu-se
tovarăș de tăcere
un paianjen pipăie drumul
din dreptul ferestrei spre munte
se înseninează înainte de miezul nopții
luna răscoaptă, miros de coceni aprinși
096.570
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Mitrut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 50
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Mitrut. “omul care scrie cu fum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/87648/omul-care-scrie-cu-fumComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Sensibilă imaginea versurilor:
așteptând o scrisoare
tresar
pe acoperiș, un zmeu de hârtie albastră
rostogolindu-se
N-am mai așteptat demult o scrisoare pe hârtie albastră...
Mă bucur să citesc din nou poeme magice.
0
Salut, Dane.
Pe langa faptul ca imi place toata poezia, tin sa remarc imaginea alaturarii omului cu paianjenul, tare fain realizata. Mai remarc si structura poeziei, pare a fi o adunare de haiku-uri sau poezii cu forma scurta.
Cu respect,
Daniel
Pe langa faptul ca imi place toata poezia, tin sa remarc imaginea alaturarii omului cu paianjenul, tare fain realizata. Mai remarc si structura poeziei, pare a fi o adunare de haiku-uri sau poezii cu forma scurta.
Cu respect,
Daniel
0
o atmosfera de uitare tacuta. posta nu mai ajunge. doar... fumul. culori, trezie, si tacere. nu am mai fost pe aici, dar totul imi este aproape... daca inchid ochii, apare. ai o luna aprinsa, poate ca de aceea nu ai primit stele...
0
omul care scrie cu fum
frunze de nuc - :-)))))))))))
îmbătrânitele crengi...stinghere in meditatii de aur
vând aur uscat...ca o tacere in riduri
câteva vrăbii - parcheaza intentionat pe zare pe culori
scuturându-se-n zare, cerul le-mprăștie... pe acoperisul zeilor
așteptând o scrisoare... un suflet
tresar.......mladiind o rasuflare in vijelia ghearelor
pe acoperiș, un zmeu de hârtie albastră ... inchenuncheaza
rostogolindu-se... in iubire
tovarăș de tăcere... in sah la regina
un paianjen pipăie drumul...in mat la rege
din dreptul ferestrei spre munte...toaca
se înseninează înainte de miezul nopții... o candela...
luna răscoaptă, miros de coceni aprinși... :-))))))))))
frunze de nuc - :-)))))))))))
îmbătrânitele crengi...stinghere in meditatii de aur
vând aur uscat...ca o tacere in riduri
câteva vrăbii - parcheaza intentionat pe zare pe culori
scuturându-se-n zare, cerul le-mprăștie... pe acoperisul zeilor
așteptând o scrisoare... un suflet
tresar.......mladiind o rasuflare in vijelia ghearelor
pe acoperiș, un zmeu de hârtie albastră ... inchenuncheaza
rostogolindu-se... in iubire
tovarăș de tăcere... in sah la regina
un paianjen pipăie drumul...in mat la rege
din dreptul ferestrei spre munte...toaca
se înseninează înainte de miezul nopții... o candela...
luna răscoaptă, miros de coceni aprinși... :-))))))))))
0
Foarte mult mi-a placut poezia, miroase a toamna uscata, dar nu pot sa ma abtin si remarc primul comentariu, si el deosebit. Motanul batrin care refuzase sa plece la oras... Andu Moldovean, mi-a placut mult, mult, micul tau comentariu. Ar merita poate o poveste.
0
Foarte frumoasă.
Toate la locul și \"timpul\" lor.
E pur și simplu foarte frumoasă.
Nu văd ce-aș mai putea eu adăuga!?
Toate la locul și \"timpul\" lor.
E pur și simplu foarte frumoasă.
Nu văd ce-aș mai putea eu adăuga!?
0
nu pot decat sa va multumesc pentru comentarii si trecere.
ce as putea sa va mai spun: primul par spre intelepciune este sa intelegi ce vrea sa spuna toamna.
cu prietenie, Magul
ce as putea sa va mai spun: primul par spre intelepciune este sa intelegi ce vrea sa spuna toamna.
cu prietenie, Magul
0

El priveste lucrurile ca pe niste \"caini de paie\".