Foarte mult

Aș începe poemul de la: \"ma agat de numele pietrelor\". În prima strofă sunt prea mulți de \"de\". Poemul merită lucrat, este aproape de stea.
Mă bucur să te recitesc!

Multumesc pentru \'presuletul cu WELCOME\', Alina, aveam nevoie... :)
Si am notat.
DD

Poezia lucrează la tine cu adevăruri simțite de suflet, iar ceea ce spui e atât de adânc încât din punct de vedere poetic capătă valoare. Expresia e cea care dă valoare poeziei:


am uitat sa iti numar uitarea
mai ai o secunda si pleci
imi zambesti din coltul tau de tavan
spui lucruri nemaiauzite
alungand intelepciunea inteleptilor
dreptatea dreptilor
doua fire de praf
danseaza nebune
in parc

Multam\', Mariuca! :)
Cu drag,
DD

nu as putea spune ce mi-a placut si nu mi-a placut.
am remarcat a doua strofa, asa cum au facut-o si altii, insa eu vreau sa spun ca dupa doua vami nu ti se inchide vazduhul, dimpotriva.

Ma bucur ca ai trecut pe aici, Dara!
Se spune ca sunt 42 de vami ale vazduhului pe care le trece sufletul dupa moarte in drumul sau spre cer, aici era vorba ca: \'mai am doua\', nu ca sunt numai doua...
Te mai astept!
DD

nu ma gindesc la moarte, de aia nici nu vreau sa numar vamile.
Exista la Sucevita pictata o scara cu 42 de trepte pe care le urci sa jungi la cer.
Este cunoscuta si ca \"vamile vazduhului\", dar si ca \"scara virtutilor\", pe care omul de-a lungul existentei sale (rinduita a fi un veac) trebuie sa le urce din treapta in treapta.Ultima treapta este iubirea de Dumnezeu si atunci cind a urcat-o si pe aceasta, si-a implinit viata asa cum trebuie si cum i-a fost scris

Nici eu nu ma gandesc la moarte in sensul asta, era vorba doar de o metafora a mortii...samanta care moare spre a da viata...iubirea...

pentru mine moartea sugereaza final, fara intoarcere, fara solutie.
saminta care \"moare\" spre a da viata isi prelungeste existenta, nu moare, trece, se transforma, paseste spre un alt nivel si alt nivel si alt nivel si...la nesfirsit

Fiecare cu parerea lui, pentru mine moartea e doar un prag, nu e final.
Cu drag,
DD

mi-au venit in minte doua versuri dintr-un cintec
\"soarta iar ma trage la sorti
sunt prins intre vami\"

e un prag. spre o transformare.

Si mie, mai putin prima strofa, e acolo un amalgam in care mi se incurca degetele de la picioare ca in alge, ma impiedica la inot. Vazduhul nu se inchide niciodata, asa cum nu se termina lumea in fata sau spatele cuiva plecand.

Frumos! E primul text pe care îl citesc pe ziua de azi și pot spune că mi-ai înseninat ziua...îți mulțumesc!

O poezie foarte placuta auzului. Ma indeamna cumva la relaxare..
Strofa a doua m-a uimit in intregime, in mod placut, desigur. Am mai remarcat:
\'ploua din mine in soare\' - iata cum din elemente de atatea ori batute si stragatute, poate iesi ineditul;
\'norii de creta\';
\'adorm suspendat/intre tine si/foarte mult\'

\'Soarta iar ma trage la sorti..\' - \'Lumi albe\', e una din cele mai frumoase melodii ale lui Florin Chilian.

Mi-a placut ce-am gasit, si versuri si comentarii..

Va multumesc tuturor pentru ca ma cititi la revenire!
Sper sa vin cu poezii, mereu.
Cu drag,
DD