despre moarte

Ovidiu, poemul e bun, si exact in punctele esentiale. nicaieri nu ai vorbit despre moarte. numai despre inmormantare. asta si era ideea, nu?! cum ca despre moarte nu se poate vorbi, deoarece nimeni nu stie \"ce înseamnă ea de fapt\". nu pot fi de acord. nici tu nu crezi ce spui :), dar atitudinea asta pieptisa imi place... tot inainte! vom afla! promise!

felicitari

Intr-o zi fiecare va afla care e continutul mortii. Tu aici ne-ai aratat invelisurile, unul mai fals decat altul. Stii, despre lucrurile importante nu se vorbeste. Ele doar ti se intampla. Si cred eu ca si moartea e o intamplare frumoasa, frumoasa.
Poezia imi place. Tocmai fiindca e adevarat si sincera. Si nu isi propune sa vorbeasca despre adevaruri general valabile, coplesitoare senzatii unicat. E o scriere despre ceea ce suntem cand ne permitem sa fim sinceri.

o parodie existentialista reusita - tanatologia poemei este abordata in 2 planuri - primul \"fara inflorituri\", al doilea la rece; amandoua sunt la fel de macabre si la fel de parodice (in sensul figurat)

de fapt, diferentza este trasata de autor - ea nu exista
poate fi citit si ca un basm horror

acel \"hoit\" poate sa fie un copil (copilul tau) sau altcineva drag si atunci te doare sufletul sa-i spui hoit.
de plans nu se plange frumos la o inmormantare, doar se plange.
sunt cateva randuri prin poem pentru care l-as pune pe el in locul cuiva care pregateste o inmormantare sa vada cum este (sau mai multe).

as pastra doar prima si ultima strofa. restul mi se pare bataie de joc. parca sta pe margine si aplauda.

Nu Ovidiu,nu toti stiu sa planga frumos,unii urla iar altii nu stiu sa planga.

Imi place poezia (cred ca este prima data cand eu si E.Suman cadem de acord)
Nu as fi intervenit, dar...
\"toti au plans la fel de frumos\"
batranii spun ca era o vreme in care se tocmeau bocitoare.Azi nu mai e \"la moda\" dar...
\"-saracu Vasile,mai bine ca s-a dus,Leana nici macar sa planga nu stie\"
\"-dar vad ca plange,zic io\"
\"-pai asa!trebuie sa-l planga cu voce maica ca sa stie lumea ce om bun a fost si cate a facut la viata lui. Uitate la ea,si-a bagat nasu in batista si trage pe nas.Eee,daca il plangeam si io pe taica la fel...da tineretul in ziua de azi,abia asteptati sa scapati de noi,nici sa plangeti frumos nu stiti....etc\"
Stiu ca suna aiurea expresia \"a plange frumos\"si inca la inmormantare,dar asta chiar se intampla.Azi bocitoarele fac parte din familie.In plus,nu-mi amintesc inmormantare unde preotul sa nu se tocmeasca,unde sa nu se glumeasca,in speciala despre trairile decedatului,bineinteles,aceste glume se petrec in general dupa miezul noptii.
Exceptie de la regula fac inmormantarile copiilor,ele sunt cu adevarat dureroase.

PS.felicitari pentru steluta,acest poem o merita.

trebuie sa lamuresc: hoitul nu e un copilas dulce si zambitor, nichita, si nici nu stiu de unde iti tuna aceasta idee. poezia a fost scrisa cam acum 2 ani dupa ce am asistat la inmormantarea bunicii mele.

sigur ca degeaba n-am scris. m-o fi durut ceva pe-acolo. am si specificat ca era parere personala.

de azi inainte textele tale vor intra direct pe prima pagina.
succes!

Doar strofele 1,4 si eventual 5 stau in picioare. In rest, vorbarie multa...valuri. Despre moarte sau inmormintare se poate scrie bine in citeva versuri. Altfel mesajul se dilueaza. Imi pare rau ca-l contrazic pe oigen, care de cele mai multe ori vede bine, dar aici cred ca s-a cam grabit cu aprecierile.

Cred ca motto-ul din pagina mea s-ar potrivi perfect ca si comentariu la poezia ta:numai gandul la moarte ne poate duce la mantuire