Poezie

Umbră de lună

1 min lectură·6 septembrie 2004

Mediu

Ca umbră-i pe ape pierdută,

Ca spumă de valuri pe buze cernută...

Lumina-mi se scurge pe umeri, de ploaie...

Cenuși și pământuri spre mine se-ndoaie.

Și-aievea-i pe buze de rană și marea,

De-o viață temută își plânge mirarea...

Clipiri îndoite de gene s-or frânge,

Chiar morții din dragoste-n mine vor plânge.

Și-n umbra de lună pierdută pe ape,

Mirarea-mi se frânge văzându-te aproape,

Ca-n șoptiri ce-apropie iarăși suflarea,

Mă-ntorc iar spre mine și-mi cern Întrebarea...

Și-n doruri uitate de-atunci tot în mine,

Te voi găsi și-n zboruri mai line

Mă voi întoarce iară spre locuri luminate

Ca de-o lucire sanctă, de inimi adunate...

În veci visările aproape să ne fie

Și două suflete ușoare în ele să învie...

002.513

Sorin Rus. “Umbră de lună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-rus/poezie/85620/umbra-de-luna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.