Clipe risipite

Ca niște flori sălbatice în zbor prin vântul rece,

Sau ca un zbor de lebădă ce nu vrea să se-nece

În apa ca o smoală, cu ierburile-i smocuri,

Pe dealul ce-i apare un uriaș de focuri

Ce nu vor a se stinge de un sărut de ploaie

Amară ca o salcie pornită să se-ndoaie,

Ne-apară iarăși viața încununată-n pripă,

Dispară-apoi pe dată în cea mai neagră clipă.

Ca o cădere-n negru-mi apară iară soarta,

Închisă-i mai apoi și mai bătrână poarta...

Din nou ne-apasă pașii ca urme muribunde

Ca lacrimile-focuri tremurătoare-n unde.

Și duse clipele-s, de rece vânt bătute,

Chiar nimeni nu mai știe o floare să sărute...

Comentarii (2)