indescifrabil

Ioana, mi s-a intamplat o singura data sa merg pe un drum atat de intunecat,, intr-o noapte lipsita de orice urma de luna, de stea. din fericire, nu eram singura, eram trei prieteni, dar intunericul ne facea sa ne simtim la mii de km distanta, paream ca si pe mine m-am pierdut in bezna... am cantat!
pentru metafora ta, iti dau o *, asa, mai mititica, sa imprastie putin intunericul... sa va regasiti

traim in durere nerealizand ,obisnuinta se poate spune ......

Bianca, din nou ai surprins atmosfera;hai să cântăm până se face lumină...

laura, nu cred că mă voi obișnui vreodată cu această durere; dar nu de ea mi-e teamă, ci de întunericul dintre noi.

Ioana, singuratatea alunga cu greu negurile, atmosfera tu esti cea care a reusit sa o surprinzi, eu decat am intrat in rezonanta... asa ca voi canta si eu cu tine, iti multumesc...