Dare de seamă despre cină, lemn și cenușă

pe cubitus rubikus, ca nu ma culc in dimineata asta! Caesar, mi-ai facut-o! o sa visez de cenusile sacrificatilor de peste mare, in voie, sub pilota-pilotae si sotul pilat-pilotul, cum isi ling cucuiele in liniste (vezi marea coaja), caci asa a fost lasat. inca vreo doua de-astea si ma dau de-a dura prin lucarna in lucerna spre vera ikon spre cruz, ubi sunt parentes nostri, inca pe putin vreo saptamana de aici spre incolo. oricum, era suficient de complicat, nu trebuia sa te mai duci si la scoala. uite ce-mi faci! si mai vrei si comentarii...!
perla de perla, scoica de cocos, adu-mi barabbarosul!

ioana

ai avut \"zaruri\" mai bune decât mine.
nici eu nu mă pot plânge. am pilotat cu rândul, de-a valma ..., nici ei, nici mie nu ne pare rău.

da. asta si era ideea--sa se termine cu happy end, fara pareri de rau. si uite cum ne-am crestinat cu totii si toatele...! nu te mai duce la scoala de duminica! dumnica e zi libera, ca peste tot. zarurile nu aduc fericire (daca nu sunt la sfera). poate, doar, uneori cand zidul de care le lovesti e crescut din iedera si caprifoi si nu se numeste Barbu. T..
la asta uitasem felicitarile. le mai scriu...?!

ioana

Eheheei, amu vreau sa-mi pun cenusa in cap. L-am ars pe Pilat, conform metodelor traditionale induse hinduse. Am vrut sa vad daca se adeveresc cele spuse. Cenusa apa nu se face. Am incercat, crede-ma, nu se poate. Templul s-a daramat, a plouat cu galeata si chiar a fulgerat. El isi roade mainile frumos spalate in ceruri .Vroiam sa zic ca vroia sa zica altceva. Adevarul e ca adevarul nu l-a gasit inca. Azi lemnul e prea scump, cum bine zici, cuie in schimb avem in abundenta diluviana. Si oameni binevoitori la tot pasul. Problema e ca incearca sa urce pe anume cruce cu macaraua, cu feng shui, pe meloterapie. Au uitat cum era ciorba de peste acum cateva milenii. Acum avem ciorba de legume la plic. Si e de ajuns, asa se zice.

în cutia milei, când aripa cocoșului sparge taina sceptrului tăcerii... nuca avea cască, iarba avea să-i pască cele 5 degete și să crească spinii-ciulinii pe mantia din care se smulge năframa Veronikăi, ghipsul scris cu sânge, patima ne-ajunge din urmă, pe două zaruri bătute în cuie.

Mihaela, Stamate,

vă mulțumesc, preaplecat!

acesta a fost si ramane unul dintre poemele mele preferate din poezie.ro. am vrut sa fac acesta specificatie inainte de a merge sa ma documentez pentru steaua de rigoare. chiar asta voia sa zica, nu incape indoiala. este o maniera de a comunica deschis si de a incheia cu eleganta un paragraf, indiferent cat de moral, imoral sau amoral.

adrian, si tu ai folosit stelele la mine, le voi folosi si eu la tine, pentru ca meriti mai mult decat toti.

multumesc, onorata ca inca te mai pot citi aici