scrisori către un necunoscut

M-a impresionat forta curgerii acestei poezii, felul cum cuvintele formeaza un carusel in care patrunzi inca din primul vers; cred totusi ca este perfectibila, insa nu in privinta cuvintelor pe care le-ai ales, ci in cea a versificatiei, cu mici schimbari la nivelul prepozitiilor si articolelor. Cu permisiunea ta voi incerca o varianta a textului:
de patruzeci de ani respir aceeași dimineață
cu gust de poem gol
mă plimb pe un colț de tăcere
sau pe alei cu aripi ruginite fără rost
și crede-mă
se spune că sunt nebun fără ochi
de realitate mă leg cu aceleași idei existențiale
cu mâinile goale de ignoranță
mă ascund prin labirinturi de vise
de tine
am parte uneori ca desert
îți garantez
a mai rămas o iubire pentru fiecare
nu te gândi spune-mi altfel
prinde-mă de braț cu degete subțiri
poate așa o să te simt mai profund
important e să fim la unison
pune-ți deci pantofii de dans
și vino

e timpul să acordăm sentimente

Mi-a placut lipsa punctuatiei in text, si am respectat acest lucru, desi in versul nu te gândi spune-mi altfel ar fi fost necesara o virgula (nu te gandi, spune-mi altfel), pentru ca pentru mine a aparut ca un nod in care m-am oprit, m-am intors la inceputul versului cu mai multa grija, si abia apoi am putut trece la versul urmator.
Nu-mi amintesc sa-ti fi citit textele pana acum, insa imi place libertatea cu care scrii si faptul ca versurile sunt aerisite, rapide, oferind cititorului o alternativa la gandirea personala.
Astept sa te recitesc in curand

~Bea3x, cu drag.

Beatrice, poezia la inceput am scris-o ca pe o proza lăsând cititorului posibilitatea alegerii sensului,apoi am schimbat.Îți mulțumesc pentru vizită, citire și gânduri. Sper să ne revedem și aici și la Timișoara.

Eu voi incepe cu sfarsitul care m-a fascinat: \"e timpul sa acordam sentimentele\". Delicioase visuri...cumva este ziua ta de nastere ? Ma deruteaza cifra...
O poezie care respira netacere.