Poezie
Caderea corpului in abur
experiment
1 min lectură·
Mediu
Ne vom ingropa la radacinile orasului,
acolo unde pietrele mustesc a maslina fierbinte
si unde mosnegii joaca table
cu clipele noastre,
Ne vom rupe de cele netrebuincioase
si vom pasi peste literele
ce ne apasa trupurile,
ca niste vietati mecanice in mainile copiiilor,
ca niste nervuri palpitande in tablouri,
ne vom taia bratele urland de fericire
si vom sari,
eu si milioane de plonjori
ne vom arunca
in adancimile nebanuite ale soarelui
pentru a ne salva
o data pentru totdeauna
din bezna orasului.
Ma scufund
si drumul miroase a castane coapte,
a otet si a piele despicata,
doar ochii tai ma urmaresc, descompusi
precum ciucurii de patrafir,
templele noastre paraginite ingropate
sub pielea-ti albastra,
ma arunc
si ceilalti canta, aducand moartea
sub mangaierea gravitatiei,
descrescande
mai aproape de mine, de noi
Da-mi mana
sau apuca-ma repede de calcai
si nu lasa ca bezna orasului sa se coloreze
sub tipetele noastre.
Cineva a spus ca umbrele soarelui sunt netede
0116.360
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Pop Serban Rares
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Pop Serban Rares. “Caderea corpului in abur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pop-serban-rares/poezie/72271/caderea-corpului-in-aburComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVNVNegru Vladimir✓O poezie despre libertate si mai ales despre frica omului de a fi ceea ce este. Mi-a placut atat ideea cat si modul in care aceasta a fost invesmantata.
0
CPInteresant! Pe alocuri se apropie de imagini lugrube: ne vom taia bratele urland de fericire sau a otet si a piele despicata,, un pic sadicute, salvate de imaginea de ansamblu a poeziei. In cautare soarelui pierdut, se salveaza orasul din oarba cadere.
(o mica greseala de tastare: copiiilor)
(o mica greseala de tastare: copiiilor)
0
DIDistincție acordată
Eu zic că e un experiment reușit cu tot cu pietrele lui mustind a măslină fierbinte și cu bezna lui colorată.
Cu mult respect,
Veverița
Cu mult respect,
Veverița
0
AFDacă \"umbri\" soarelui sunt netede, atunci umbrele sunt \"netezi\".
Dar eu le-am auzit că sunt \"necheze\", nu \"nechezați\".
Am auzul foarte bun.
Dar eu le-am auzit că sunt \"necheze\", nu \"nechezați\".
Am auzul foarte bun.
0
DIdar poate face parte din experiment...
0
PR
Multumesc pentru observatie, am corectat in \"netede\". aveai dreptate. eu ma gandeam cum ar fi sa personific la masculin \"urmarile\" soarelui. cam abstract si nereusit, parerea mea.
Multumesc pentru cuvintele calde. \"copiiilor\" e greseala? din cate imi amintesc eu plural articulat e cu trei de i. nu?
Multumesc pentru cuvintele calde. \"copiiilor\" e greseala? din cate imi amintesc eu plural articulat e cu trei de i. nu?
0
AFDistincție acordată
Acum sunt netede de parcă ar avea trei de \"i\" când articulezi copiii.
Poemul mi-a plăcut. Era păcat să fie grevat de un \"experiment\" care nu era o banală pată-n soare.
Poemul mi-a plăcut. Era păcat să fie grevat de un \"experiment\" care nu era o banală pată-n soare.
0
DPTare faina poezia, sunt impresionat, o sa trec mai des pe la textele tale!
E \"copiilor\" cu doar doi de \"i\", nu cu trei.
Cu respect,
Daniel
E \"copiilor\" cu doar doi de \"i\", nu cu trei.
Cu respect,
Daniel
0
MNHmm... simt nevoia acuta a unei tigari, dupa ce am citit poezia asta... Si nu se intampla prea des. O steluta rosu-sangeriu din partea mea(chit ca rosul nu prea se armonizeaza cu paleta coloristica de aici.)
0
AIPazea, ca vine gramatica: plural articulat intr-adevar:
un copil, doi copii, copii-lor (\"lor\" fiind articolul aici, nu inca un \"i\")
un copil, doi copii, copii-lor (\"lor\" fiind articolul aici, nu inca un \"i\")
0
