Poezie
Astazi nu vom fi pasari
1 min lectură·
Mediu
Pasari
vom fi creati,
nu acum si nu din tarana
precum lanurile de ciresi in floare
frematatori
ca inima mea cusuta in piele,
prinsa in capcana oaselor.
Nu vom fi pasari din nou
aripile noastre se rup la traversare
si sirenele ne poarta
lacrimile la palarie,
e atata liniste in largul marii
de cand s-a innecat vantul,
in lipsa lui
frunzele rosii prin parcuri
se aranjeaza stinghere sub
forme de inimi.
Astfel nu vom putea deschide primii cerul
vei fi trista?
mierea cazand din ochii tai precum ploaia
imi desparte gandurile
pereche,
pasarile adevarate se vor hrani
cu limbile noastre cazute
iar mai spre dimineata,
ne vom putea scrijeli numele
pe una dintre corabiile cu panze din pene.
Unde e turnul acela,
din care sufletul meu vorbea
despre sinucidere?
066.434
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Pop Serban Rares
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Pop Serban Rares. “Astazi nu vom fi pasari.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pop-serban-rares/poezie/71517/astazi-nu-vom-fi-pasariComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AF\"scârțâie\" în două cuvinte:
ca inima mea cusuta in piele,
lacrimile la palarie,; \"cusută\" și \"pălărie\" vin din altă lume, dintr-o lume a modistelor.
Astea sunt moarte rău de tot. Una lume nici nu mai știe ce erau și cu ce se îndeletniceau modistele. Pe vremea lor nu apăruseră filmele indiene ci filmele mute.
... dacă dregi cusătura și arunci pălăria îți dau o stea de general american și îmi scot și pălăria în fața ta.
ca inima mea cusuta in piele,
lacrimile la palarie,; \"cusută\" și \"pălărie\" vin din altă lume, dintr-o lume a modistelor.
Astea sunt moarte rău de tot. Una lume nici nu mai știe ce erau și cu ce se îndeletniceau modistele. Pe vremea lor nu apăruseră filmele indiene ci filmele mute.
... dacă dregi cusătura și arunci pălăria îți dau o stea de general american și îmi scot și pălăria în fața ta.
0
LNDistincție acordată
Un text reușit. Noroc cu Aleks că mi-a atras atenția puteam să-l ratez, așa cum mi s-a mai întâmplat din păcate și cu altele. O singură întrebare: în strofa a doua, ultimul vers, nu ar fi mers mai bine \"formă...\"?
0
PR
pentru adrian: ai dreptate si trebuie sa ma crezi pe cuvant ca am ezitat in ambele cazuri. pe bune. cred ca e normal de altfel sa simti partile mai \"descoperite\" ale lucrului tau. cu toata jena spun ca trebuie sa ma gandesc, nu pot sa modific pe loc, dar am sa o fac. oricum, multumesc pentru aprecieri. pica foarte bine.
pentru liviu: din nou cu toata jena spun ca m-am gandit cum e corect romaneste \"forma de inima\" sau \"forme de inimi\"? pluralul dublu stiam ca doar noi il avem, ceea ce exclude cealalta posibilitate \"forma de inimi\"! cinstit, nu stiu exact. am sa verific.
pentru toti multumirile sunt calde si multe. e o intoarcere cu soare mare si cald! :))
pentru liviu: din nou cu toata jena spun ca m-am gandit cum e corect romaneste \"forma de inima\" sau \"forme de inimi\"? pluralul dublu stiam ca doar noi il avem, ceea ce exclude cealalta posibilitate \"forma de inimi\"! cinstit, nu stiu exact. am sa verific.
pentru toti multumirile sunt calde si multe. e o intoarcere cu soare mare si cald! :))
0
EDFrumoasa poezia - din punctul meu de vedere, mai bune ultimele doua strofe decat primele doua. Dar sta in picioare si cred ca ajunge la stea. (vezi \"innecat\", corect cu un singur \"n\")
Mi-a facut placere sa trec pe aici.
Pe curand.
Mi-a facut placere sa trec pe aici.
Pe curand.
0
SCAm salavat poemul acesta al tau si, sper sa nu-ti para lipsit de modestie gestul, de a-ti lasa aici o mica amintire, despre acest timp, cand publicam pe acelasi site:
NOI NU MAI PUTEM FI PÃSÃRI ...
de Silvia CALOIANU [sirena]
noi nu mai putem fi păsări spuneai
pe când îti pansai aripile cu mine
iar orasul desfrunzit
părea un monstru-nlăcrimat
o, nu se poate mai mult asa spuneai
și-ți acopeream gura cu palma cu fruntea
și mă desprindeam încet
ca frunza
și cădeam
10.04.03
NOI NU MAI PUTEM FI PÃSÃRI ...
de Silvia CALOIANU [sirena]
noi nu mai putem fi păsări spuneai
pe când îti pansai aripile cu mine
iar orasul desfrunzit
părea un monstru-nlăcrimat
o, nu se poate mai mult asa spuneai
și-ți acopeream gura cu palma cu fruntea
și mă desprindeam încet
ca frunza
și cădeam
10.04.03
0
Numai bine !
Aleks