Inefabil

primele trei versuri mi-au placut pentru imaginea aceea a sertarelor cu secretele ploilor, conspirand.
dupa aceea, recunosc, m-ai \"pierdut\" undeva printre \"schizofrenic\", \"halucinant\" si \"inefabil\".

cu bine, la o alta (re-)gasire,
Dana

Draga Thais, eu cred ca de aceasta data ai trecut putin in sectorul \'exprimare greoaie\' sau folosire de cuvinte mari pentru lucruri frumoase si ce se vor simple. De exemplu, eu nu stiu cat de \'inefabila\' poate fi dragostea unui om, numai cea a lui Dumnezeu poate atinge gradul asta. Sa zic ca \'schizofrenice focuri\' in tine ar putea fi, cu toate ca asta merge si ea, ca expresie, cam departe; iar dragostea, intr-adevar, poate fi \'halucinanta\'.
Cred ca incepi frumos, dar te incurci in idei prea complicate, simplifica-le un pic.
Ata nu ma face sa ma intosc cu placere intotdeauna la ceea ce scrii. :)
Cu drag,
Daniel

Florina, n-a fost cu intentie(sa te pierd) :)

Daniel, nu stiu daca sunt cuvinte mari, s-ar putea...
Iar dragostea, poate fi inefabila(crede-ma):)Posibil sa fi simtit si tu asta, sa-ti ramana cuvintele neputincioase...
Poezia asta exprima o temere in fata unei iubiri pe care-mi vine greu s-o pun in cuvinte.
Mutumesc, Daniel, te mai astept

Frumos poem, am reținut versurile:

...ai putea să găsești într-o zi
sertarul conspirativelor ploi

Scrii bine și văd un progres în poeziile tale, care, de azi, vor intra pe prima pagină. Mult succes!

multumesc Alina

da, poate ce de acele cuvinte \"mari\" adunate pe un perimetru restrans te poti impiedica intr-o oarecare masura

eu vroiam sa-ti spun insa altceva, sa nu iti fie teama de cuvinte mari sau mici, daca asa le simti lasa-le macar pentru o singura data libertatea sa fie, fara a fi masurate...

asa este, am simtit, nu am gandit, si...am scris