în atelierul pictorului orb

Domnule Virgil, mie îmi plac artiștii că sunt oameni dezordonați ca și mine. Acum vreo trei săptămâni, am fost să-l vizitez pe un prieten care e artist și are atelier pe strada fundătura Iulia Hașdeu. Am strigat de la poartă dar nu m-a auzit și nici la telefon nu răspundea că era la încărcat cum am văzut mai târziu. Am vrut să intru dar erau niște câini care câini nu prea mă iubeau și arătau și colții. In final tot am intrat că m-a auzit țipând și a venit artistul la poartă. Acum, el e mare artist, dar atelierul arăta ca după război. E drept că mai avusese loc și un incendiu cu doi ani în urmă, dar nu se mai vedeau urme decât așa…vagi, pe statui, că am uitat să-ți spun că era vorba de un sculptor. Am stat pe unde am apucat că mare dezordine era, nu găseai măcar un scaun și am vorbit multe despre artă în general și sculptură în special, dar și despre pictură că artistul era și pictor, tocmai vânduse un tablou cu 10.000 de euro (sau mai multe tablouri ?) și avea bani așa că își cumpărase un bidon de vin de Focșani care era mai mult de Dealurile Talașului, dar era bun, așa că am cam băut până am început să văd în alte culori tablourile lui dar și sculpturile, dar cred că și el era cam vesel că la plecare mi-a dat un tablou și nici nu mi-a cerut bani pe el. In curtea aia mai erau niște ateliere, de ceramică, de vitralii, de pictură…dar pe alea nu le-am mai vizitat, doar pe cel de vitralii că mie îmi plac vitraliile, mai ales în biserici, parcă îmi face Dumnezeu cu ochiul când privesc la ele. Acum, să revin la problema mea. Eu mai am un prieten care picta vitralii dar pe geamurile de la școală și directorul nu-i zicea nimic, nici nu avea cum pentru că el era directorul. Și într-o zi i-am spus să picteze acolo nu numai ferestruici de-alea rombice, să deseneze și niște pisici de exemplu. Întâi m-a dat dracu’ dar pe urmă s-a gândit el mai bine și a desenat și niște pisici, dar geamul acela l-a pus la toaletă, care s-a și spart după trei zile că au dat golanii de elevi cu pietre în el, cred că voiau să nimerească pisica, așa de reușită era. Acu’ de ce-ți spusei eu toate astea? Păi din cauza pisicilor alea din versul 5 care sunt cam buclucașe dar mie mi-au plăcut că până acum nu-mi imaginam un stol de pisici, cum nu-mi imaginez nici acum cum ar fi de exemplu o cireadă de vrăbii, o turmă de fluturi sau o haită de capre. Dar matale ești poet și cum îți spuneam mai devreme, poeții sunt și cam dezordonați, așa că te rog să nu-ți faci ordine pe birou, poate doar în cap, deși acolo cred că ai, că altfel nu puteai să scrii o așa poezie frumoasă. Iar pe strofa a treia eu aș numi-o „înțeleptul” și nu credinciosul, din simplul motiv că după ce te îndrăgostești în strofa a doua, devii mai înțelept și nu te mai arunci așa ca pictorul orb în brațele destinului artistic.