Poezie
Ultima hartie-ngalbenita
1 min lectură·
Mediu
la capătul potecii
încolțeau nesfârșitele ape
acolo,
în lacrima de sub
pleoapa nemângâiată a pietrelor,
poposește
el
ostenit
de rănile drumului ascuns
în munții purtători de zăpezi roșii...
și
când
în aceleași megafoane îmbătrânite
începeau clocotirile cerului
el,
cu mâna mai zbârcită ca ieri,
mâzgălește ultima hârtie-ngălbenită
păstrată la piept
\"...eu?...\"
undeva la capătul mării
se așternu oarbă
liniștea
calatorului
...
încolțeau nesfârșitele ape
acolo,
în lacrima de sub
pleoapa nemângâiată a pietrelor,
poposește
el
ostenit
de rănile drumului ascuns
în munții purtători de zăpezi roșii...
și
când
în aceleași megafoane îmbătrânite
începeau clocotirile cerului
el,
cu mâna mai zbârcită ca ieri,
mâzgălește ultima hârtie-ngălbenită
păstrată la piept
\"...eu?...\"
undeva la capătul mării
se așternu oarbă
liniștea
calatorului
...
064.723
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aniela Ungureanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Aniela Ungureanu. “Ultima hartie-ngalbenita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aniela-ungureanu/poezie/66889/ultima-hartie-ngalbenitaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ARARAndrei Radu✓Cred ca Blaga e spiritul tutelar al poeziei tale (cel putin al acesteia). In orice caz, e una de o clara factura modernista, operand cu aseamenea concepte ale vagului: nesfârșitele ape, drumului ascuns , oarbă liniștea . In orice caz, salvarea vine tot dintr-o metafora difuza : megafoanele imbatranite. Chiar le-am auzit sunetul.
0
LSDistincție acordată
O poezie foarte frumoasă. Faci progrese, Aniela, văzând cu ochii.
0
FFDistincție acordată
fiecare strofa e marcata de imagini deosebite pe care as vrea sa le remarc:
\"la capătul potecii
încolțeau nesfârșitele ape\"
\"în lacrima de sub
pleoapa nemângâiată a pietrelor,\"
\"în aceleași megafoane îmbătrânite
începeau clocotirile cerului\"
\"la capătul mării
se așternu oarbă
liniștea\"
intr-adevar o poezie cu o frumusete linistita, contemplativa.
cu tot binele,
Dana
\"la capătul potecii
încolțeau nesfârșitele ape\"
\"în lacrima de sub
pleoapa nemângâiată a pietrelor,\"
\"în aceleași megafoane îmbătrânite
începeau clocotirile cerului\"
\"la capătul mării
se așternu oarbă
liniștea\"
intr-adevar o poezie cu o frumusete linistita, contemplativa.
cu tot binele,
Dana
0
AU ... voua va multumesc pentru ca existati acolo, departe si totusi atat de aproape de mine!
Cu primavara la tampla,
Aniela
Cu primavara la tampla,
Aniela
0
GC
Simplu, clar si frumos. Imi place aceasta insiruire de idei simple dar profunde, cu siguranta mai pline de intelesuri decat par la prima vedere, linistite si foarte vizuale... Mi-a placut:
\" cu mana mai zbarcita ca ieri,
mazgaleste ultima hartie-ngalbenita
pastrata la piept
\"..eu?..\"
\" cu mana mai zbarcita ca ieri,
mazgaleste ultima hartie-ngalbenita
pastrata la piept
\"..eu?..\"
0
GVDistincție acordată
imaginatia devine atenta la halucinatie. trece cu toata viteza pe langa anticonceptionalele poetice, care raman astfel fara viteza. se intreaba oare de ce au ramas la linia de start dupa doua ture de pi\"st\"a. desi merge in \"Z\"-ig \"D\"-ag.
0