n-am loc

Sunt la moda pe site sinceritatile de acest gen. Imaginea din poezie e totusi, interesanta, zic eu, aparte.
\"am un buric prin care ma umflu zilnic \" te duce cu gandul la faptul ca si femeile gonflabile au importanta lor.
Nu e vorba de tine, care iti poti da seama de ridicolul situatiei si chiar razi cinic, in versuri.

Nu că zic da vreau să spun.
Mă simt mai gonflabilă decât inainte.
Merçi Daniele, ai pus degetul pe rasuflatură.

Umflată cu pompa, devenind ușoară, te vei putea ridica la ceruri, asemenea îngerilor sau a... astronauților. Vei putea zbura pe cont propriu.
Vei descoperi bucuria zborului. Dar ce facem cu acest eu al nostru, trădător, care atîrnă greu? Cui il lasam sa aiba grijă de el? Aici e problema și răsuflătura...
Ai deschis un subiect spinos,totuși, Daniela...