Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Ivirea lui Dumnezeu ( X )

de Savatie Bastovoi(2004)

1 min lectură

Mediu
Fericit cel ce a murit
si a inviat.
Ca a vazut moartea
prabusindu-se beata peste cer
si spaima picurand
din stele ca si ceara.
Ca el si-a vazut sufletul
tremurand in vazduh
ca un zmeu de hartie
tinut de mana unui mort.
Fericit este ca si-a vazut
toata viata
ca pe o camasa uitata in iarba.
Ca nu mai pune pret
pe gandurile omenesti,
care, ca niste margelute de balega
curgand dintr-o capra rapusa,
ne parasesc in
ceasul de amara certitudine.
Moartea il cunoaste pe el
si el cunoaste moartea,
si stie casele si locurile
pe unde umbla ea.
Insusi Imparatul Luminii
l-a gasit pe el, pe cand zacea fara suflare,
si i-a spalat ranile cu lumina,
si i-a dat sa manance fagurii intelepciunii.
Lumina a cazut cu timpul
ca o pojghita de pe rana
si intelepciunea s-a facut
in mainile lui ca un cutit
cu care s-a taiat pana la os.
Dar fericit este el,
pentru ca in clipele de liniste
rasare pe apele sufletului sau
chipul Imparatului Milostiv,
ca un lotus al nadejdii,
ca o fagaduinta de iubire.

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
An
Cuvinte
180
Citire
1 min
Versuri
38
Actualizat

Cum sa citezi

Savatie Bastovoi. “Ivirea lui Dumnezeu ( X ).” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/savatie-bastovoi/poezie/ivirea-lui-dumnezeu-x

Intrebari frecvente

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

DDAB✓
O profesoara imi spunea ca ar fi nevoie azi de niste psalmi moderni, pe intelesul omului contemporan, scindat, sfasiat de incertitudini si angoase, framantat de probleme existentiale pe care regele David nu avea cum sa le intuiasca acum cateva mii de ani.

Ideea nu este ca Psalmii lui David nu sunt comprehensibili omului postmodern, ci, poate, prea comprehensibili...

Omul postmodern este mai sofisticat, mai subtil, mai rafinat. David se adresa unor oameni pentru care Binele si Raul erau categorii fundamentale, oameni dintr-o bucata, intregi in bine sau in rau: ori erai cu Dumnezeu, ori contra Lui. Si convertirea era mult mai usoara: cand capatai certitudinea treceai cu arme si bagaje in tabara cealalta (ca Pavel).

Ori, omul contemporan e dinamitat in milioane de cioburi in care se reflecta la infinit, dar nu-si mai poate reconstitui fata. Personalitatea sa e fragmentata. Zappingul, inflatia informatiei, impersonalitatea tehnologiei, estomparea sacrului...

De cand cu marea diversiune a lui Nietzsche care a sabotat categoriile ontologice ale binelui si raului, omul modern se zbate prins in plasa de paienjen a confuziei intre bine si rau...

Ar trebui niste psalmi moderni, care sa recupereze o intreaga istorie a gandirii si a cautarii omului.
In care postmodernul de azi sa se recunoasca...sa fie rascolit. Sa regaseasca drumul catre Casa...

Poezia de mai sus e desavarsita atat sub aspect formal, cat si din punct de vedere al mesajului pe care il poarta, as spune mesaj supra-liminal.
Atat de transparenta incat doare.
Dozand atent mijloacele stilistice, dar si urmarind o idee pana la capat.
Inchegata, lirism condensat, dens.

Fluenta, te te ia cu sine si te poarta spre sine.

As putea spune ca e primul psalmodern dintr-o Psaltire postmoderna.
0
@catalin-gaian-konigC-Cătălin Găian -Konig✓
Savatie este tare iubit de Bunul...care te iubeste si pe tine Neagule tata...cu masura faptelor tale cele bune. Dar ai de grija cu mantuirea, ca monahul a aflat Drumul...ar trebui sa-i prindem urma...
0