Poezie
Povestea unui delir spontan
am fi putut avea abonamente la lojă
1 min lectură·
Mediu
Auzi, auzi cum trăiesc?
cum mă pălmuiește viața când o pișc șmecherește de fund
când îi aduc flori de câmp una câte una și i le las pe prag
Vezi, vezi că arunc deoparte toate ziarele
am să le citesc doar atunci ne vor descoperi
a doua Atlandidă între coloanele noastre vertebrale
Ascultă, ascultă cu atenție , nu e zgomotul străzii
e prima strigare în Elysium
nu te grăbi mai este atâta timp ascuns într-o secundă
cu doi pești și cinci pâini au mâncat atâția oameni
mie însă nu mi-a plăcut să stau la coadă
eu prefer să cer din ochi
normal, ce este mai bun în ochi
nu mă pot mulțumi cu puținul din pungi de plastic
îmi trebuie un marș al victoriei
unul din marșurile acelea neforțate
la sfârsitul cărora nu se dau premii
se primesc bucati mari de viață
Radames trăieste într-o mică fermă
Aida a învațat să coasă goblen
Atâta muzică ne minte
Cerul e verde iarba e albastră
Eu plâng de bucurie doar cu un singur ochi de plută
Cu ochiul meu ceva nylon și cârlige
plec astăzi să pescuiesc la copcă.
Peștisorule, păzește-te
Azi nu am nici o dorință.
024285
0
CB