Începusem să levitez pe deasupra norilor
privighetorilor - spuneam - cântați o dată cu mine
paradisul îl vând pe două sticle de bere
și muzica fie-vă calea

În aburii sentimentelor pierdute
calambur cu pulpele defrișate pe față
când pe dos se clatină inteligent
ultimul surâs fără urme de ironie
fără a urca și coborî scările ce
ar fi putut întregi o mistuită nebunie

dacă încerci să suprapui absconsul cu
indescriptibilitatea sentimentelor , urmează
o sinapsă cu clar-obscurul deschis