Poezie
Nesomn
1 min lectură·
Mediu
Noaptea șade la taclale
cu luceferii și luna,
îngânând încet în somnu-i
doarme liniștit Natura.
Pe la mine, moșul Ene
n-a trecut să mă salute
și tot stau, cercând degeaba
să n-aud vocile-mi mute.
Mult prea multe întrebări
vin ca somnul să-mi alunge;
neputând să știe totul,
sufletu-mi în noapte plânge.
Lacrimile sale albastre
sunt tot gânduri nemiloase;
‘geaba ochii mei așteaptă
vreun semn, privind la astre.
Doarme bunul Dumnezeu,
n-are timp să mă asculte;
somnul Lui – nesomnul meu
îl sporește și-l ascute.
Și tot stau, cercând zadarnic
să-L trezesc și să-I vorbesc
și să aflu astfel totul
din cuvântul Său ceresc.
Doarme Marele și Bunul
și eu cerc la nesfârșit
să-I grăiesc și să mă mântui...
Și mi-e teamă c-a murit!
064.670
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cosmin Soameș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Cosmin Soameș. “Nesomn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-soames/poezie/58060/nesomnComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
da, si mie tot de eminescu mi-a adus aminte poezia aceasta. doar ca la primele strofe ultimul vers rupe din cursivitate. la eminescu muzicalitatea se pastreaza mai limpede. in prima strofa nu mi-a placut nominalizarea motivului Naturii in mod direct. trecand peste cateva nepotriviri si mie imi place poezia ta
0
CS
Poți fii mai concret cu acele nepotriviri? Poate pot schimba ceva.
0
CS
Poezia e scrisă în 1998 dar îmi amintesc că nu eram deloc trist în acea noapte. Era pur și simplu o stare pe care mi-o analizam în versuri. De atunci am descoperit unele lucruri și am pierdut altele... Uneori m-am pierdut pe mine, uneori m-am găsit.
Și e mai haios să pui întrebări decât să răspunzi la ele, e mai plăcut să deschizi uși decât să le închizi.
Și e mai haios să pui întrebări decât să răspunzi la ele, e mai plăcut să deschizi uși decât să le închizi.
0
Este prima data cand citesc ceva scris de tine si m-am minunat de naturaletea ritmului si rimelor, de senina, blanda si ironica suparare pe somnul universal.
Finalul e atat de trist si de frumos:
\"Doarme Marele și Bunul
și eu cerc la nesfârșit
să-I grăiesc și să mă mântui...
Și mi-e teamă c-a murit!\" - tare as fi vrut sa fi scris eu asta.
Pe de alta parte, atentie la maestrul Genuneanu. S-ar putea ca acel catren al dumisale sa nu fie chiar cu totul dezinteresat:
Fata ceea, nea Mitica,
spre care-l trimiti mata
e tocmita de talica
sa-i ia bani si sa ti-i dea.
Finalul e atat de trist si de frumos:
\"Doarme Marele și Bunul
și eu cerc la nesfârșit
să-I grăiesc și să mă mântui...
Și mi-e teamă c-a murit!\" - tare as fi vrut sa fi scris eu asta.
Pe de alta parte, atentie la maestrul Genuneanu. S-ar putea ca acel catren al dumisale sa nu fie chiar cu totul dezinteresat:
Fata ceea, nea Mitica,
spre care-l trimiti mata
e tocmita de talica
sa-i ia bani si sa ti-i dea.
0

cand cea noapte rau famata
inspre lacrimi te converge
sa dai fuga la o fata
care ti le poate sterge