Ma nasteam in joaca

Mi-a placut, mai putin \"ma nasteam in joaca\"... Nu mi-ai lasat aceasta impresie, dimpotriva... Nu pari a fi acolo unde spui ca esti, ci undeva mai departe si mai adanc, contemplandu-ti nasterea cu matura seriozitate... Nastere in timpul jocului, da, nastere in joaca, parca nu... Oricum, aceasta este parerea mea, de care nu prea are de ce sa iti pese...

Cum spui si tu Elia, nastere din joc da, dar din joaca ar fi trebuit sa sugereze acceptarea jocului, actiunea voita, mai in gluma mai in serios, un fel de \'\'ia hai sa ma joc de-a nasterea\'\' :), pentru a \'\'degenera\'\' cu timpul intr-un joc serios. Multumesc de trecere, imi pasa de toate parerile :)

Ei n-o sa-si dea seama ca-s ei si mai te cam lasi?Imi plac poetii care scriu asa cum iubesc!Poezia o simt respirabila,seamana putin cu mine acolo pe unde isi ia aer.

Luci, cred ca stiu pe unde ne asemanam, dar de asemenea si pe unde ne deosebim. Restul, iti spun la ureche :)

E frumoasa, e limpede cristal, fara rime, ai scapat de corsetul lor, parca s-ar fi deschis pe pagina ta concursul de haik-uri cu prelungitor.

\"fasia subtire a clipei in care tatuajele saruturilor
imi patrundeau in piele, adanc, initiatic,

imi arcuiam coapsa si recompuneam curcubeul
din care aveam sa ma nasc iarasi,\"

e mijlocul poeziei si mie imi place cel mai mult. Are un parfum de flacara sub gheturi.

Mie mi-a placut! Toata!O poezie fara sincope.

Inca o data va multumesc ca sunteti pe aproape, Daniel - \'\'parfum de flacara sub gheturi\'\' - cred ca tocmai mi-ai dat o idee :)

Poezia aceasta este captivanta de la inceput pana la sfarsit. Ma improspateaza cu fluiditatea ei care este creata de introuducerea apei, a curcubeului, si a formei care este creata de miscarea coapsei tale. Este ca un tablou sensual de aquarela...

Mi se intampla uneori sa ma supar si sa ma intreb cu voce tare unde este steaua de pe un text...Nu imi pare tocmai corect ca un articol despre realizarea cuiva sa fie instelat nu odata ci de mai multe ori si un asfel de text sa ramana in obscuritate. Dar hei,deja bat campii,si eu sunt prea mic, asa ca nu iti aduc decat stele virtuale. Uite doua chiar acum **, una pentru imaginea care o creaza poemul tau in mine, si una pentru ca imi permit si e luna cadourilor. Anyway, din punctul meu de vedere, poemul tau nu a primit stele adevarate pentru ca isi pierde usor din forta la final.Zbye!

Adela, tu oricum esti o draguta, multumesc si ne citim in continuare :)
Claudiu, multumesc si tie de stele virtuale, la fel de bune si astea. Initial scrisesem putintel altfel, pe urma incercand sa tot slefuiesc am ajuns la varianta postata si ma intreb daca nu cumva este putin mai seaca decat prima zicere. Nu stiu ce sa cred, asa ca am \'\'agatat\'\' acum si prima varianta, daca mai are rabdare cineva sa ma citeasca si sa-mi spuna...mi-ar fi de folos.

Super. Mie, una, imi place mult mai mult. S-a rezolvat inclusiv problema pe care o ridicasem la inceput. Ma incanta si asezarea in pagina si concentrarea emotiei in versuri mai putine si mai adanci. Nu cred ca ti-a fost usor sa renunti la unele cuvinte, care aveau o incarcatura si o sonoritate a lor... Am citit poezia si fara cele doua randuri din final... Cred ca ar avea un impact mai mare... Dar, iarasi, asta e doar parerea mea...

Elia, multam de revenire; dar finalul asa l-am gandit, taiat, frant, ca o revenire brusca din visare la realitate :) Oricum, te mai astept, critica-ma, nu ma ierta :)

Altcineva avu rabdare si spuse ca a doua varanta este tu, prima este parca mascata.