Poezie
mă salvez pe alb
"niciodată pe nume", ed. Arc, 2004
1 min lectură·
Mediu
pășesc peste pragul toamnei albastre
de dragul tău
inversându-mi anii
prin gura de zi a tunelului
silențios
cu păsări de lumini interogatoare
sângele mă urmează
gravitându-mi umbra plină de răni
și de uimire
tu nu vei muri niciodată mamă
niciodată fiule
zâmbesc în fața dragostei imposibile
de dragul tău
croindu-mi haine
din ochii înroșiti ai apusului
mă salvez pe alb
așa îmbrăcată în visul de gală
durerea mă urmează
o strâng mai strâns în pumnii albaștri
să nu picure
să nu mai
tu nu vei muri niciodată mamă
niciodată fata mea
12.10.03
064.718
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “mă salvez pe alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/53008/ma-salvez-pe-albComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDDistincție acordată
Io nu, Michel, chiar daca mintea mea destrabalata nu poate sta cuminte.
Sirena,cu toate astea trebuie sa mai trecem cu vederea distorsiunile fata de ultimul tiv facut pe intuneric.
Ciudat.
Sirena,cu toate astea trebuie sa mai trecem cu vederea distorsiunile fata de ultimul tiv facut pe intuneric.
Ciudat.
0
BSTuturora ne sade bine sa ne salvam,sa ne salvam pe alb,sa ne salvam albului... .
Bineinteles , poezia nu poate fi comentata,dar viziunea de roua pe care o aduce nu ma lasa sa raman cu tastatura inclestata.
Poezia asta iaste \"pumni albastri\" si \"toamna albastra\" iaste.Bunavoia cu care indragostimea voastra de poezie ne-a redat aceasta raza de eter merita multumire.
Oare astfel cantau sirenele?
Bineinteles , poezia nu poate fi comentata,dar viziunea de roua pe care o aduce nu ma lasa sa raman cu tastatura inclestata.
Poezia asta iaste \"pumni albastri\" si \"toamna albastra\" iaste.Bunavoia cu care indragostimea voastra de poezie ne-a redat aceasta raza de eter merita multumire.
Oare astfel cantau sirenele?
0
F-...și eu care credeam că totul e pe ducă, așa cum în pierzanie îl văd pândind pe urâtul de eu păcătosul...dar de unde! Nu o să mor mămucă nicicum și asta fiindcă poezia încă mai trece pe interzis și pe alb și pe alba trecere mă salvez încercând să adorm puțin doar puțin sub răcoarea poemului tău cel frumos
0
SCMultumesc tuturor! M-ati emotionat...Va mai astept, va citesc si eu!
0
\"sângele mă urmează
gravitându-mi umbra plină de răni \"
si
\"durerea mă urmează
o strâng mai strâns în pumnii albaștri\"
Iata o poema rotunda, asortata cu o imagine foarte frumoasa! Talentata doamna Karen Belknap...
;)