Pană de înger

,,Cerșesc pe la colțuri de șoaptă.
Inima silabisește clipe de ceara topită din Sfeșnic.
..........................................Îmi cresc aripi și zbor
Spre alt mâine decât cel de ieri. \'\'

Zîmbetul misterios al soaptelor îți crește aripi pe obrazul nopții spre un nou zbor!
Îmi place mult de tot acest vers : ,,Inima silabisește clipe de ceara topită din Sfeșnic.\",pentru el iti dau steluta * din inima mea!

Nu se mai nige cenusa...Nu se mai impleteste sacul...Sunt numai lacrimi in par si vanturi, viforuri, friguri invelind trupul gol...A ramas numai in genunchi...Colturile strazilor s-au vandut pe colturile ascunderilor...Arderile de tot (holocaust) s-au dat pe lumanari de jertfire...Se ridica tamaia din oase inainte de inceprea ploii...Cerurile sunt cenusii si ploaia cade rece si marunta...Mainile invelesc sanii ascunzand de noapte luminile caselor din zare...Ce picioare frumoase...Ce ochi plansi...Pana de inger muscata de noroaie...Chinuitul zbor miroase a plans...

Cea mai buna poezie a ta! Am spus eu ca ultimele poezii ale tale sunt foarte reusite, dar asta mi se pare deosebita! Stilul melancolic din primele strofe imi aminteste de Blaga. Te privesti in oglinda, tu, cea care-ai fost, si apoi tu, cea care scrie o poezie cu pana de inger.