Nimic nu-i mai frumos pe lume
de Traian Dorz(2003)
1 min lectură
Mediu
Nimic nu-i mai frumos pe lume
Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-amenințe
Si ce-ar putea să-ți facă rău?
Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ți-o dea?
Când orbului îi ești vedere
Si schiopului îi ești picior
Când ești orfanului părinte
Si slabului ocrotitor.
Când ți-e cuvântul tău ca roua
Când ești ca ploaia așteptat,
- Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.
Atunci lumina ta va crește
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând și-n număr
Si-n vrednicie ai să-i vezi.
Atunci urcușul vieții tale
Va fi ca drumul cel ușor
Incununat cu bucurie
Spre-un drept și singur viitor.
Atunci prin tine-nbogățire
Mulțimi în veac te vor cinsti
- Si cine-ar știi în veșnicie
Pe cât întins vei străluci !