Poezie
Omul care a trait 1000 de ani
1 min lectură·
Mediu
Cu omul care a trait o mie de ani
Povesteam adesea in copilarie -
Eu bateam mingea pe maidan
Si el imi spunea cum e sa ai o mie
De vise
Ucise
De veri
Fara seri.
Imi arata in palma linia vietii
Ce i se prelungea pana undeva langa umar
Si ochii lui de culoarea ghetii
Ma indemnau, ca intr-un joc, sa numar
Ridurile incrustate pe tample -
Semnele a ce urma sa se intample,
Cararile de pe chip strabatute de soare,
Din coltul ochiului, urmele de sare
Si toate imi pareau asa de cunoscute...
Cand m-am intors la jocul meu
Mi-am gasit aripile prefacute-n cenusa,
In rama, o fotografie din liceu
Si-o minge desumflata dupa usa.
Brusc
Ceasul cu cuc innebunise,
Secundarul se misca mai repede de zeci de ori,
Din sertarele deschise
Se revarsau mii de scrisori,
Trupul mi se facea tot mai greu
Si eu
Banuiam,
Stiam
Ce e cu ferestrele deschise,
Cu visele ucise
In veri
fara seri,
fara urmari.
Pe cer ardeau o mie de lumanari.
0125306
0
CH
