1:0

Sa fiu sincera am ezitat daca sa scriu aici cateva cuvinte sau nu. Motivul?Comentariul tau la un text postat de asdf in care afirmai ceva de genul ca \'userii de nivel 0 si 100 vin cu comentarii mai mult sau putin competente la textele cenzorilor doar ca sa se remarce\'.
Poezia asta insa mi-a placut atat de mult incat am trecut peste orice alt gand perturbator. Si cele cateva cuvinte de mai jos nu exprima o parere competenta ci doar o stare frumoasa indusa de versurile tale: E lacrima vocalelor inghitite si jocul unei identitati pierdute in identitatea celuilalt, e totdeauna \'unu\'.

\"alergam si plangeam,
inghiteam si comunicam,
uitasem si navigam
intr-unul.\"
Nu mai am cuvinte!

Vă mulțumesc pentru vizită. Nu doar vouă, care ați „îndrăznit” să comentați după ce am afirmat în comentariul respectiv. Totuși, cred că acolo vorbeam pe un ton foarte general și că tu, Timea, ai omis primele cuvinte ale afirmației mele:
„De multe ori, useri cu nivel 0 sau 100 se înghesuie să își scrie părerea competentă sau nu sub textele cenzorilor doar pentru a fi remarcați”. E un detaliu semnificativ.
Eu nu am pretenția de la cei care mă comentează să fie critici avizați, tot ce vreau este o părere sinceră, dacă se poate, argumentată, dar alta decât „Îmi place!” sau „Ce frumos!”.
Vreau să știu ce sentiment a trezit poezia mea, ce imagini a compus.
Pentru că, așa cum am mai spus, poeziile mele sunt o ramă de tablou și, poate, o descriere în linii foarte mari a compoziției. Forma, culoarea, detaliile vi le las vouă spre completare.
Și da, mă interesează fiecare dintre tablourile voastre.
Ele sunt ale voastre și nu mă pot bucura de ele decât în măsura în care mi le descrieți.