Abrambureala cu vicii si tabu

Mat ține în colțul buzelor Lucky Stike
(\'ce că e schic).
Eu mi-am lăsat vocea baritonală pe automat:
Acum nu vă pot răspunde, lăsați mesajul după semnal!
De gustibus, se poate face oricând un tabu,
iar zaibărul nu-mi displace,
în ciuda faptului că madama UE (Uniunea Europeană) a sps că e \"falșificațiune\"
(o poșircă mai minunată decât celebrul \"Beaujale\" franțuzescă, n-am pomenit ... dar o spun cu gura mică - pungă -, pentru că ai să mă faci bețiv!)
Bine că ai spus, scrisoarea asta nu o voi deschide.

mie personal, imi e dor de Lavinia cea din \"Caruta copilariei\". acolo era ea in toata splendoarea fiintei interioare, acolo ea vrajea lumea pe unde trecea. acolo era ea cea adevarata.

imi e dor de Lavinia cea din \"Jumatate de vioara\", unde copilul descoperea fascinat ca muzica, si in general arta, nu e doar un artefact pe care se pot obtine aprobari si strangeri de mana, ci asumari ale integii vieti, teama, emotia cu intreaga fiinta.

trecerea dincolo de oglinda era fireasca. Lavinia cea veche comunica stari infioratoare, iar zicerile ei aveau efect de descantec.

astazi, desi mai cocheta in cuvinte, desi mai dezinvolta, drumul ei se indreapta in mod inevitabil in cotidian, aici unde \"adevarata literatura\" inseamna de toate pentru toti. departe de mine intentia de a nu remarca calitatea scrierii.

supusa unei atente critici literare, azi, se poate constata, ca de dragul imblanzirii cuvintelor, textul nu mai este el, metafora se dilueaza dupa aparente si forta constructiilor poetice pierde in avantajul exteriorului.

Lavinia cea din \"Jumatate de vioara\" te striga, te cauta. de tine depinde sa ai forta de a ramane tu insati, sau, dupa imprejurari, sa lasi miracolul sa te astepete nedrept, la o rascruce pe care o vei ocoli mereu, de dragul......


un sfat. normal,e subiectiv. si cu toate astea

Numarul acesta nu este a(LOC)at
trei linii trei puncte trei linii
ce-o mai fi si asta spui
iepurii au fugit mai ceva decat Forrest
mai ceva decat Bach
beep beep

Magule, bineinteles ca te ascult, cu urechea umbrela.Si ca sunt multe de spus in aparare, pardon acuzare ( a te scuza inseamna a te acuza).Lavinia a fost copil demult, Lavinia a coborat din caruta copilariei de si mai demult.
Ai reusit recunosc, sa ma intristezi teribil pentru o zi de sambata, prin doar cateva cuvinte.
Citeste editorialul lui Mat, sunt ceva raspunsuri acolo, care conteaza pentru mine. O sa incerc insa sa merg incet( stii, Marin Preda), sa nu mai alerg deci si nici sa nu ma las prinsa in plase de paianjen.
Ai si ceva \"retete\"? Nu este o intrebare ironica, tu esti mag, trebuie sa stii mai multe.
Cu multumiri, adanci.

Această poezie dezvăluie o femeie doritoare de mici jocuri nebunatice, de surprindere și insistență. Este (ne)răbdătoare, și speriată parcă de blegirea simțurilor . Nimic nefiresc.

(alo, regia, o steluță tabu pentru moțoleața rămasă fără corset !)
Nu se-aude , sunt « zero », așa că nu pot să vă ofer decât pupici nedeschise pe floarea soarelui!

Ah, iar ai dat lovitura gratioasa la borcanul cu inspiratie! La cererea telespectatorilor iepuri lesinati in lanul de floarea soarelui, o steluta baiaderei.

In alt plan, mult mai serios și mai subtil, Lavinia s-ar putea să refuze “politicos, cum se face’’, această lume, preferând o întoarcere la natură, la animale. Mă-ntreb de un ceas, de ce? Iar răspunsul e, surprinzător, în paranteză: fiindcă cei care pot și trebuie să facă ceva , dorm .
Oare să nu se mai poată face nimic ?

Nicolae, am prins pupicii, asa fireasca vreau sa raman si nu alerg dupa stele, visele mele sunt pe pamant ( cateodata prin vie, altadata prin rauri).
Oriana, m-ai facut sa rad...