MARIEI MELE
de Teodor Pică(2003)
1 min lectură
Mediu
Cum as putea sa-ti mai dedic poezii,
Cind tu chiar,insati,esti poezie?
Cate-ncalceli de verbe-ar fi sa fie,
Care sa-ncuibe scumpele-ti magii?
Cind luneci lunecoasa pe asprimi
Si-n vorba dulce ma imbii la masa,
Cu-ntreaga ta faptura luminoasa
Cadenta sacra-a iambilor reprimi.
Mi-e mai usor sa rag sau sa nechez
Sa dau tacimul vorbelor alaturi
Dar tu-n priviri ma-nvalui si ma-npaturi
Si-atunci eu nu mai pot, nu mai cutez.
