Anotimp

Chiar daca degetele-ti mimeaza prima lacrima de fericire, ma bucur pentru poezia asta a ta si pentru primavara din ea!

Respiri primăvară prin fiecare vers! Iar zâmbetul final e cel pe care această tânără domniță îl aduce pe fața tuturor.

Poezia este draguta, dar poate ca ultimile doua versuri rup un pic \"armonia\" de pana atunci. Dar \"lacrima de fericire\" este un semn bun!

armonia nu se dezice. pentru ca armonie inseamna sa fii alaturi de \"da\" dar si alaturi de \"nu\".

aici observ o armonie a luminii: \"Respir lumină...\", \"Trupul vibrează de stele\"

lumina inseamna evadare in tine si prin tine in univers, ca o poarta secreta: \"La noapte...se vor arunca/În cerul de ape s-aprindă simțiri\"

transformarea alergarii in zbor e superba. poate zbura numai cine a invatat mai intai sa mearga bine si prin asta armonia ne transmite ca simte manifestarea unei stari noi de fire:

\"Respir lumină
Și alerg...
Nu!
Zbor...
Și îmi zâmbesc
Cum ar fi trebuit să fac de atâtea ori!\"

mie finalul mi se pare frumos de tot. ar fi trebuit sa isi zambeasca mai demult. abia acum, despovarata de teama aripilor, poate experimenteaza zambetul interior, gratie, izvodire de lumina.

imi place felul asta de a scrie lumina stiind ca exista si intuneric. asta e armonia de fapt

Soare roșu...transformarea nu este completă...mai există ceva nearmonic. Mulțam de vizită.

Magule,asta este armonia de fapt! DA! Și în același timp evadare de ceea ce a fost vreodată. Am de mulțumit cuiva pentru asta. Nu știu dacă 100 %, dar într-un procent foarte mare a contribuit la \"luminarea\" mea. Se știe el/ea!

Promit să nu mai fiu niciodată ce am fost!