Poezie
cosmar cu rai
2 min lectură·
Mediu
si se facea ca ma aflam in rai
ajuns acolo cred dintr-o greseala
a sfintilor , ce rar , dar cind se-insala
il iau de apt pe cel cu guturai .
si ma plimbam printre intinse mese
cu faturi scumpe puse sub cristale
s-am dat cu greu de-un loc ,
fiind locurile goale ,
si mai ales in rai , nu foarte dese .
dar lumea dela mese diferita
mi se parea de lumea ce-o stiam
nu pot sa spun ca nu era gatita
ca pentru rai si n-arata divin
in robe albe , cu marame nimb ,
si patru aripi , doua fiind de schimb ,
si incaltari din port de arnaut
si perini doar din nouri sub sezut
si totusi eu simteam cum ma apasa
ca e ceva ce nu e ca acasa .
si cum imi este felul , dupa primul fel ,
cu foamea potolita oarecum
am vrut c-un banc sa-inveselesc nitel
pe conmesenii de acelasi drum .
dar ce-a urmat , de-am fost taiat la voce ,
a fost un ris ce m-a facut cam sceptic
prin larma lui de lauda atroce
venind din guri cascind un intuneric
ce nu putea sa-i perie pe sfinti
decit cu hohotitul de iesiti dim minti
caci nu vedeai ca una sa fi avut o limba
sau sanatatea alba de scrisnet dela dinti .
013270
0
că ai uitat la graniță o sticlă de rachiu
și de aceea sfântu petru te-ntoarce și acum pe dos
să vadă lumea că tu când ești nu ești viu
bătrâne te salut din primul tău text