eram un bizantin

Imi cer scuze daca mai apare inca de 2 ori comentariul meu, dar masina infernala iar nu functioneaza: am trimis de 2 ori comentariul si n-a aparut niciodata desi am avut rabdare.
Spuneam ca poezia ta are, pentru mine, iz de Brell sau Regiani sau Barbara si ma-trebam daca i-ai ascultat vreodata. Daca nu ai pierdut mult dar poti recupera. Si mai spuneam ca daca nu va trebui sa ma ierti, stiind ca Licornele nu tin seama de ani, ele vin si se duc in patria lui a fost ca niciopdata.
Si ma bucuram de poezia ta, care imi place si pe bucati si toata laolalta: imi place tonul argotic si agresiv din demaraj, si gradarea gravitatii de stare si de limbaj. Imi place muzica ei si intensitatea trairii voalata de fina autoironie. Si cred ca-ti mai spuneam ceva, da, tie cel ne-intrat in toamna ca de toamna-mi amintesti, tinere fanariot ce n-ai mai asteptat sa descoperi minunea iubirilor ceresti.
Cred ca am scris mai adevarat prima data si ca iritarea ca nu s-a inregistrat comentariul se simte acum.
Mi-a placut mult!

la un moment dat sufoci cu repetarea lui Doamna, dar e un text bun, felicitari.
sfarsitul mai putin reusit fata de debut

Chiar daca ma trimite putin la Dinescu poezia ta curge frumos, cred ca Licorna a fost pe faza in comentariul ei, a citit-o cu sinceritate si a judecat-o la fel. De altfel si Monica are dreptate, repetitia Doamnei nu ajuta prea mult textul.
Si ar mai fi de spus dar poate alta data cind voi avea timp mai mult.

uite, ti-am mai dat si eu o steluta, sa ai patru, pentru ca mi-a placut poezia ta!