Snatch

stau potol, linistita
iar pe matale te sfatuiesc sa alini repede focul cela cu o bere-doua-trei, ca altfel te pomenesti ca faci scrum toate vorbele.
nu e bai, astea is pasari de celea naravase, de nu scapi de ele.

hai ciocneste berea aia

Pe tine ar fi trebuit sa te cheme Mircione! Singuratate!

Dar noptile
ah, noptile mele
raman intotdeauna,
umbre,
la tine.

Monica și Cosmin,

...
lăsați-mă pentru o clipă cu ea,
atâta îmi trebuie ca s-o conving
că noaptea toate umbrele sunt șoapte
...


După care mă predau, singur și de bună voie, vouă.

faine ultimele doua strofe!

iar buzele arzand racoreste-le cu altele la fel, caci cui pe cui se scoate!:)

O frumoasa poezie de dragoste cu temperatura!
O lasi sa plece asa,
Fara caciulita,
Fara fular de casmir,
Doar cu o legatura de soapte pe incheietura...

Știi cum văd eu lucrurile astea Nic, astea cu iubirea ...
Cu iubirea e precum e cu moartea.
Dacă pășești spre ea, spre una sau alta totuna, trebuie să primești dezlegarea de toate.
Așa am ajuns să cred că stau lucrurile cum spuneam, când vine la tine o iubire sau o moarte.
Nu este, nici pe departe, o perspectivă greșită, ori un punct de vedere bolnav. E mai curând vorba de o cumplită răsucire de suflet, de suflete. De răsucire de răsuciri de suflete. Ceva trebuie să moară, ceva trebuie să vină să facă iubirea întreagă.
Nu se moare într-o îmbrățișare?
Spune tu că nu e așa!

Am văzut că s–a aprins o stea sub mine și m–am repezit să văd ce s–a întâmplat...:))
Ehehe:\"aș da zile de la mineeeeeeee...\"

Nu pot sa spun ca nu e asa.

din cite am trecut eu prin textele tale nu te vedeam scriind o asa de frumoasa si simpla poezie de dragoste...Pari atit de cerebral si intelectula incit eu ma gindeam ca, in loc de inima, tu trebuie ca mai ai un creier.

venisem in vizita
iti lipsea o mana
mana dreapta sau cea stanga
sa fie herald de vina?

A, nu te impacienta, e din cauză că Hera e matinală. Tu te trezești mai târziu, că ești mai Motzoacă.
Ai grijă să nu-mi încurci mâinele, când la mine, aici, e poimâine. Nu eu am programat să se-nvârtă pământul. Nu mă mai bate și tu la cap, trează fiind, nu vezi că sunt beat de somn?

Keiko, tocmai tu să mă demonizezi in halul ăsta, să mă lași fără inimă, fără deschizătoarea de nasturi?
Gândeștete numai ce soartă mi-ai ursit, ca după o iubire cât de cât cerebrală cu tine, să mă dau cu două minți de pereți. Unde mai pui că mă arată și lumea cu degetul. Acum eu cum mă descurc?

șșș...

am plecat Licornă,
dormi ușor!