Poezie
ziua libera a unei stafii
1 min lectură·
Mediu
Cand n-am ce face
Mai strig o pasare pe nume
Sperand sa ploua,
Ma ascund dupa chioscurile
Vernil si astept cainii vagabonzi
Ce-mi vor manca din palma
Toate penele.
Cand n-am ce face
Mai torn esente tari
Dintr-un pahar intr-altul
Sau amestec gradat culorile
Pe pavaj in speranta ca trece.
Cand n-am ce face
Mai decupez figuri de prin ziare,
Copaci din paduri,
Caracatite din mare.
Cand n-am ce face
Ma gandesc la trecut,
Incerc sa numar clipirile de ochi
De sambata dimineata si mai uit.
Cand n-am ce face
Mai dau foc unor lucrari,
Unor caiete groase si rad.
Cand n-am ce face
Ma prefac ocupata,
Imi scriu numele
Pe dale de piatra,
Pe talpi, pe genunchi.
Cand n-am ce face
Inventez povesti despre
Secolul trecut,
Despre casele vechi, coscovite
Ce-si dorm somnul de veci.
Cand n-am ce face
Te scot din cutie
Si ma joc cu tine pana ma plictisesc si te uit.
Cand n-am ce face
Ma intorc la ruine
Si ma trezesc.
044552
0
mai sunt unele imperfectiuni dar ghicitor de virste cum sunt (si pe tine te vad pe undeva in jurul unui 22)stiu ca ai destul timp de poezie de acum inainte.
Si eu la 23 de ani am scris una din primele mele poezii PLimbarea Strigoiului.
Cred ca a ta e mai reusita.
Poate acest Cind n-am ce face poate fi inlocuit din cind in cind cu ceva similar. Parca e prea mult.
Continua , te citesc, te urmaresc.
Cu bine