despre iubire, numai de bine

Si nu pot decit sa exclam (ca am cautat acum ) cind am vazut si in poezia Orianei un \"vis\".

poezia ta imi aminteste cugetarea lui Liiceanu in privinta celor ce-si viziteaza mult prea des infernul personal,ce poate fi alcatuit si de vise ingenunchiate,lichefiate in carnea noastra trecuta.....si zice el ca aceste vizite repetate prea des ne pot distruge...
Sigur tie nu ti se poate intampla dar poti pierde pe drum o geana...
cu respect.ionut

Liiceanu avea dreptate, Ionuț. De-aceea nici nu vreau să mai scriu pentru că mă învârtesc redundant în jurul aceluiași dezastru personal. Am pierdut geana de aur și cu ea rațiunea privirii soarelui drept în ochi.

am inceput astazi 10 poezii si ma topesc cumva pe la jumatate...cat poti scrie despre o trecuta stare de gratie cand stii ca nu te vei mai apropia de ea vreodata....
e zadarnic dar impulsul ramane.....
mai zice omul de care vorbeam ca trebuie sa-ti amintesti tot timpul cat de mic si insignifiant esti pentru a pastra masura in toate...
probabil noi ne privim dramele personale la o scara cosmica pentru ca in micro-universul nostru asta si sunt....

Multumesc, Radu. Poezia e de fapt compusa din 3 strofe, prima si ultima au rima la jumatatea versului, deci extremitatile X-ului se citesc alaturat de fapt.

surprinzatoare -

inainte de a trece la laude am 4 mici tangente de trasat sferei tale albastre -

1 - personal gasesc aliteratiile ca elemente care mai degraba te distrag - as renunta la tardiv (poate tarziu?) in vis tardiv de viitor.
2 - ultimul vers este un pic prea aglomerat (pompos?) pentru a fi un ecou al imaterialitatii zborului - din
\"singurătății zborului înălțător de sine\" as elimina zborului inaltator cu inaltarii.
3 - banuiesc ca ai avut ceva contacte cu proza lui william burroughs
4 - subiect nimicitor nu mi se pare o sintagma potrivita

tocmai in structura rizomatica a poeziei tale am gasit fascinatia care m-a tintuit in fata ecranului pentru 3-4 recitiri definitivand noi structuri semantice de fiecare data. nu conteaza daca sunt 3 sau 5 strofe - deconstructia versului ti-a reusit pe deplin - iar in cazul

Iar dacă mi se face dor, deschid robinetul și sorb
nimicul incolor și inodor din hemoragice izvoare,
mestec meduze terne, melci de nisip și sare,
cu graba orelor moderne, sfidând acest incurabil morb

ai trecut in perimetrul antologicului.

ti-as da si eu o stea,dar nu cred ca am posibilitatea,sunt prea nou.dar mi-a placut strofa trei in mod special,ai o atitudine nihilista in ea:\"iar daca mi se face dor/nimicul incolor si inodor/mestec meduze terne/cu graba orelor moderne.\"ultimele doua versuri sunt usor in contradictie cu primele doua ,dar e bine spus.

Multumesc, am luat in considerare observatiile voastre si am facut schimbarile necesare. Paracelsius, aveai dreptate, era o contradictie acolo. Degeaba, de acord cu visul tardiv, dar nu pot sa renunt la subiectul nimicitor si nici la sonoritatile semantice ale ultimului vers.

Multumesc Bea, de doua ori! Aveam nevoie de un adjectiv care sa sugereze izvoare bolnave - contaminate si infectioase - deci hemoragice nu era chiar sincronizat cu intentia mea.

Oriana, recunosc ca am citit-o si ieri, nici mie nu-mi placuse ce aveai inainte pentru izvoare. trebuie sa recunosc ca aceasta poezie este arta, pemine m-a dat gata acel ultim vers cat si forma inedita( pentru mine) a poeziei. zborul acela inaltator de sine este tare dureros si tare verde.

Oriana,asta e arta !! nici mie nu-mi placuse prea tare hemoragic pentru acele izvoare , dar vad ca ai schimbat. si forma poeziei e tare inedita pentru mine. ultimul vers imi aminteste de cat de dureros si verde este zborul de care vorbesti tu ...

Imi place foarte mult felul cum ai alcatuit strofele.
Kip going!!!