Poezie
Ceremonia ceaiului
1 min lectură·
Mediu
Masa pătrată și joasă
Cu lemnul ciobit -
muscătură a timpului
cu gura flămândă și știrbă -
La colțul din stânga ta.
Amprentele ovale -
în partea ta mai mari
și mai rare -
Marcându-ne locul
Cum animalele își marchează,
Din instinct, teritoriul.
Rotocolul săpat în furnir
Sub glastra cu smalț albăstrui,
Mirosul de toamnă,
Furișat din crizanteme, amărui,
La colțul din dreapta mea.
Intre noi - ibricul cu ceai,
Ritual ce ține seara loc de cuvinte.
Degetele noastre se ating
Pe cana fără toartă, fierbinte:
A dărui și a primi,
A primi și a dărui,
Nu mult, nu puțin,
Tot ce ai. De tot.
Aburul ceaiului desenează
Punți circulare între priviri,
Intre noi doi, învăluiți
In aceeași spirală fragilă.
Așa cum stăm
La masa pătrată și joasă
Cu ibricul de ceai între noi,
Față în față,
Oficiem ceremonia \"ce ai\"-ului
Dăruit și primit,
Primit și dăruit
Cu fiecare sorbitură,
De tot. În osmotică ceață.
0116.170
0
in aceeasi spirala fragila\" ...ce frumos suna!
imi place.