Câmp nou
de Nichita Stănescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Camp nou
E-o liniste ca la-nceput. Printre nouri,
stelele le numar, toate cate sunt.
Bataia inimii se sparge-n pamînt
si se-ntoarce-n ecouri.
De-acea, aici, soarele rasare vibrînd:
crivatul lui îmi flutura pletele si-ncinge danturi!
Campul, în flux, si-azvarle, pe rand,
haturile, ca pe niste lanturi.
Da, si le-azvarle ca pe un fum,
ca pe niste gratii de carcere,
si ele se prefac în berze, si pleca pe-un drum
fara întoarcere.