Poezie

Când voi muri

1 min lectură·14 mai 2007

Mediu

Am învățat să cânt un singur cuvânt

Cu o singură rimă destrăbălată.

Între silabele sale cele mai toante

Am știut să te găsesc cu un cuțit

Am tăiat cu el carnea de pe oase

Și-am împărțit-o la câinii grajdurilor mele

Unde mi-am crescut

Orice cuvânt ciung, schilod

Când voi muri vei afla și tu din ziare

Și vei veni să-mi îngrijești

Animalele ce-au uitat să moară odată cu mine.

În amintirea mea vei face toate astea.

Voi fi înmormântată lângă un râu.

Uitând să nu mai exist nicicum.

Voi putea citi ramurile cu ochi de flori

Voi putea citi iubirea din sufletul tău

Fără să mai am nevoie de ochelari

Și în cele din urmă nu te voi mai

aștepta să

vii

să-mi mângâi tâmpla cu febră

Și în cele din urmă te voi

lăsa

să pleci din mormântul meu

să-mi părăsești câinii și cuvintele mele

cu silabele toante

și prea marea mea nevoie de vocea ta.

Îmi voi închide ochii

Îmi voi inspira și-mi voi expira ultimul suflu

Îmi voi arunca cuțitele de pe carnea mea

Și inima mi se ve dezintegra ultima

Singura unealtă cu care am scris vreodată.

Dar pe tine nu te voi uita.

024.094

Ioana Camelia Sîrbu. “Când voi muri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/246094/cand-voi-muri

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

mi-a placut versul
si vei veni sa-mi ingrijesti animalele ce au uitat sa moara odata cu mine

Impotriva traditiilor de orice fel,nu?
Asa se moare...