femeia cu mâinile lipite de trup

Lungi nostalgii, fioruri ce revin, incercari de materializare si o poezie in cautarea firescului mangaierii.

usor previzibil finalul, insa intregul poem are o delicatete lirica ce te face sa revii si pe alte texte ale autoarei.

Mădălin:mă bucur că poezia asta te-a ,,mîngăiat,,câtuși de puțin..În fond, nuu ăsta-i rostul poeziei?!?
daniela:,,vinovat,, de tot lirismul se face un romantism, care, culmea, în loc să dispară odată cu vârsta,mă incită din ce în ce mai mult(binenînțeles, completat de iubiri târzii).
p.s.sunt o fidelă cititoare a,,Jurnalului,,.
Vă mulțumesc sincer pentru că v-ați oprit aici.
cu prietenie , cezara.

frumos titlu. pacat ca nu e si poezia pe masura. in afara de strofa 3, nu mi-a placut.

dacă așa zici tu, îți respect părerea și gusturile.amical, cezara

eh, cu sufletul e mai greu
am zimbit la ideea ta, placute versuri, si cred ca ai transmis original cum si ce e cu iubirea
multam ca te-ai ratacit prin versurile mele copilaresti

O întrebare aproape metafizică! Versurile curg liniștite, sunt armonioase.
Cine reușește să pătrundă tainele cuvintelor va reuși să înțeleagă sensul poeziei. Versurile tale au adâncime și relevă un aspect fundamental a ceea ce reprezintă omul, adică sufletul.
Cu drag, Cris

anni:toate iubirile au același drum. depinde cu ce ești încălțat.eu am mers desculță.mulțumesc de semn,
Cristi: am citit cîndva ,,un om sfîrșit,, pe care ți-o recomand și am înțeles că o viață nu-ți ajunge să pui toate întrebările, dar să mai afli și răspunsuri.. te salut și eu cu drag,