Călătorul ascuns după aripile unui înger

Călătorul ascuns după aripile unui înger

Traversând cu acela, voios, o plajă sub ploaie

Îngerul acela, mamă îl cunoști, cu sabia,

Care a venit să te ia, într-o dimineață devreme

Călătorul ascuns la o zvâcnitură de inimă de înger

Intră împreună într-o crâșmă, să se încălzească

Cu un pic de absint, să-i treacă îngerului grijile

Că n-a găsit pâine din aceia, și-l bate superiorul

La palmă cu linia, într-un sfârșit

Călătorul n-are față, doar o etichetă îi atârnă stupid de pălărie

Călătorul n-are nici un rânjet, nici măcar o linie curbă

Trasă de un copil oligofren pe nisipul plajei

Unde de-abia trecuseră cei doi, îngerul care mergea sau venea de la slujbă, n-am înțeles prea bine

Și călătorul cu norul

\"Un drum până la Făurei\"