erau niște oameni

fie vorba între noi și cei care mai citesc pe aici, depășești de departe prin textul acesta multe din textele trecute la recomandate aici în ultima vreme, părerea mea, desigur

PS: nu mai spun că și eu am multe poezioare mai slabe decât aceasta, fă ceva cu căciulile din penultimul vers că mă stresează,

gata, am plecat:))

De elaborat, elaboram, dar nu ne iese mereu... uite ca Daniel a scris intr-adevar o poezie foarte matura. Nu mai sunt orele de la scoala sau bancile sau mai stiu eu ce reper din lumea adolescentina, pimenite poate prea des de el alta data. O poezie care cu fior, exact ce caut asteptam de la el. Mi-e cam teama de cum va scrie el cand va ajunge ceva mai mare...

bine surprinse imaginile schimbarii
uneori ma intreb daca nu vede chiar nimeni cum ne calatorim spre singuratate
mi-a placut dtpd
merita steaua din plin

De cand m\'am inscris aici am incercat sa citesc cat mai multe poezii scrise de altii.a ta pot spune k se afla printre preferatele mele,cuprinde in esenta ei tot ce se intampla in jurul meu.uneori toti cunoastem sentimentul de tristete..nu,prea mult spus..nostalgia anilor ce au trecut..modul in care suprinzi aceasta singuratate e impresionant.

plec pe drum cu noaptea mea.am deschis pentru aer.Iata il cuprind din poemul tau pana la...pana la CAPETE...acolo cred ca ma opresc cu poemul tau
.......
erau oameni pe-atunci/citeau cărți/jucau până noaptea târziu/culegeau frunze din parc/le împachetau în ziare/le puneau la presat

acum nu mai au nici pantofi
se culcă devreme de parcă dimineața ar trebui
să plece departe
să bântuie coridoare lungi și cu sau fără luminițe la capete
.......
bravo frate te imbratisez esti mare

sa gasesc 3 stele, textul la recomandate(bine-asta ca urmare a stelelor), totusi...

va multumesc din suflet...

Dana, caciula e foarte buna acolo. dar bag mana in foc ca de era vreo cusma, erai mai fericita. merci fain.

Daniela, esti alaturi de mine tot timpul. Iti multumesc.

Anni, putini sunt cei care vad si mai putini cei care inteleg ce se intampla. Mult respect.

medeea, merci beaucoup pour l\'etoile. ma simt flatat.

Eleni, multam ca esti aici.

florian, multumesc.

Dragii mei, unii poate nu sunteti multumiti de raspunsurile mele. imi cer scuze, sunt si putin obosit.

oricum, stiti ca va multumesc..
cu drag, DAniel

Am citit aici un poem surpinzator de matur, care m-a impresionat prin forta verbului, in genere in poezia contemporana autorii se feresc de o folosire repetata a verbelor, dar aici autorul manuieste cu abilitate o conjunctura (trecut-prezent) si reuseste sa faca pleiada de verbe utile mesajului poetic. In final insa vad un surplus in acel \"decat ceilalti\", deoarece acesta poate schimba intreg sensul poemului si nu cred ca asta a fost intentia autorului. Ceea ce ma duce cu gandul ca poemul totusi nu este pe deplin matur.
Lara

Daniel, mie mi-a placut degajarea din aceasta poezie, modul relaxat in care vorbesti despre situatii atat de complicate...

Lectura a fost pentru mine ca o gura de oxigen, intr-o lume colorata tot mai des in nuante de negru ireparabil...

felicitari sincere

petre

Eu cred că autorul a speculat nițel în poezia asta. Pare scrisă după rețetă, totul (sau aproape totul) se potrivește, există un echilibru, un poem gîndit. Prin urmare, despre partea tehnică nu prea am ce reproșa (mici imperfecțiuni există). Însă, am impresia că în dorința de a scrie un poem perfect, autorul a lăsat pe planul doi fiorul liric, emoția adică. Personal eu apreciez la un poem nu atît tehnica lui, sau corectitudinea informației, ci mai curînd comunicarea cu cititorul, transmiterea stării interioare, a emoției. Sau poate n-am fost eu destul de receptiv, depinde și de starea în care se află cititorul în momentul lecturii. Aș vrea să fiu bine înțeles (vorba unui fost prim ministru), mă bucură faptul că poezia tînărului autor a primit aprecieri, dar mi-ar părea bine ca el să nu se culce pe o ureche și să-și vadă mai departe de poezie.

Poezia aceasta este construită altfel decât restul poemelor. După această perioadă de absență, a revenit în forță :)
Îmi place ideea de la care a construit poemul. Mesajul este împachetat, s-a mers pe livresc și mimensis, și sunt gestionate bine, din punctul meu de vedere.
Există o evoluție în scriere.
so, welcome back Dany

:)

ambiguitatea din această poezie unde personajele sunt niște oameni, care poate reprezenta copilăria autorului( deși autorul e încă copil ), se diluează prin conturarea care devine inexactă. și se vede din tremurul poeziei că undeva e o scăpare.
mai întâi avem în strofa a doua o modificare a acelor oameni, datorată, cred eu, treceri timpului. acele personaje se zbat într-un cerc iluzoriu,\'se culcă devreme de parcă dimineața ar trebui
să plece departe\' pentru a trăi hipnotic o lume a lor
\'dar nu/ei nu mai citesc nimic/nici măcar nu joacă fotbal în curtea școlii/\' e clar o modificre esențială. o evoluție/involuție
finalul însă e rupt de poezie
\'tot ei au rămas\'
etc
cred că poezia suna în alt mod în varianta ei primă și autorul a tăiat câte ceva. nu înțeleg în alt mod firul logic din final care e mult depărtat de finalurile neașteptate sau răsturnările existențiale din poezia acestor vremuri.
mă mir că nu a văzut nimeni. poate văd doar eu
seară bună daniel și nu uita, nu ai evoluat doar te-ai reîntors. mai scrie, nu rămâne aici

Dintr-o data validezi oamenii de-atunci dupa niste repere foarte inguste, fara pregnanta in anonimatul lor: cititul cartilor, jucatul...a ce? poate fotbalului, fiindca nu se precizeaza ce fel de joc in acel segment al primului vers (sah, canasta, baba -oarba, sau, de ce nu? \"de-a oamenii\") Sunt gesturi pe care le face oricine, nu doar oamenii pe cale de disparitie, sau deveniti adulti; oameni si nu neoameni erau doar si inainte si dupa maturizare, in caz ca te referi la adolescenta.

Frunze puse la presat ...o banalitate frusta, absolut inutila, la fel ca si coridoarele cu luminitele lor, pulverizezi insecticide peste orice urma de originalitate. E departele intesat de coridoare, o vasta retea subterana? Unde sa bantuie acele resturi omenesti? In mari complexe abandonate, in galerii de metrou, in zgarie nori? E la fel de plauzibil sa nu mai existe nici o urma de cladire pe fata pamantului, nu? De ce musai sa fie inevitabile coridoarele ?

Si viitorul, in urma acelei catastrofe, din nou doar presupuse, neexplicite- se poate afirma ca un om nu mai e acelasi de mai multe ori pe parcursul unei singure zile- care a dus la disparitia oamenilor este la fel de incetosat, de ambiguu: ei nu mai citesc fiindca au uitat, nu mai stiu, nu mai pot, nu mai au ce sau nu-i mai intereseaza? Ce s-a intamplat? Absolut nimic, din moment ce urmarile sunt si ele doar un scenariu fara acoperire, din nou categorisirea nu se justifica, iar intreaga evocare, inclusiv titlul pica, castel din carti de joc, ramane in picioare, ca solide chei de bolta, doar importanta acordata absentei pantofilor (ca si la Yeti sau Snow White) si lipsa miutei, versiunea sportului rege care tenteaza pe chiulangii in timpul anostelor ore de fizica ( aici, intervine si propria experienta, recunosc) insa, let\'s face it, nimic extraordinar,sunt experiente \"la gramada\", ale oricui, nu in ele sta soarta omenirii.

\"doar ca au caciuli mai ciudate\" ( curios aici ma gandesc la diacritice sau accente circomfexe...) si cine sunt ceilalti? Extraterestrii, pigmeii, savantii nebuni? Comparativ cu populatia descrisa, \"ceilalti\" at trebui sa fie chiar oamenii adevarati despre care pana acum am aflat ca nu mai exista...lucrurile au ajuns sa se bata cap in cap.

traiane </u>iară uiți uși deschise...

mai puțin cel de-al șaselea vers, aș fluidiza acolo, dar este o părere. S-ar putea spune multe și orice, că dacă bate soarele dintr-o parte este în umbră, că dacă o privești printr-un geam mov e mov; din elicopter poate este mică, dacă îi dă târcoale Crruella, poate e dalmațian și nu e limuzină ș.a.. Eu cred că ai o poezie; care chiar reușește să transmită ceva.

\"coridoare lungi și cu sau fara..\" aici as renunta la \"si\" ingreuneaza mult la citire

trebuie sa recunosc
fata de felul in care scriai inainte acest text este un pas
inainte. chiar daca mai ai de lucrat si aici reusesti pana la un anumit nivel sa mentii discursul credibil cand,
asa cum a spus si liviu pari ca scrii dupa reteta.
apoi ce tine de tehnica in strofa doi
ai un amalgam de verbe \"se culca\" \"sa plece \" \"sa bantuie \"
plus acel suparator \"si\"
ar fi aratat mult mai bine poezia fara bare
ingreuneaza mult la citire
in rest
inspiratie multa

închideți</u>tagul măi :)

</u> maestrul nea gogu a inchis tag-ul

E un text bun, începe bine, e ca pe vremuri. Păcat de jocul de cărți neexploatat și de fotbal, infantil introdus. Iar până la final mai e nevoie de cel putin încă o strofă.

Văd o mulțime de aprecieri despre acest poem ca fiind matur, și mă înfior, este mai degrabă un poem trist, sau poate că matur și trist. Ar putea fi poemul diferenței dintre două epoci, una trecută, rea în exterior, dar bună în sufletul nostru, alta prezentă, bună în exterior, dar rea în sufletul nostru. Nu pentru că am fi devenit din buni răi, ci pentru că în psiho-logie se pare că este valabil principiul conservării binelui și răului: cu cât avem parte de mai mult rău, cu atât presăm între ziare mai multe frunze moarte. Microcosmosul salvează macrocosmosul.