Poezie
despre cât de mu(l)t vă iubesc
uite atât, cititorilor
3 min lectură·
Mediu
mai tânar decât ziua ce se naște mâine treceai pe străzi în locul meu
purtai un colț de stea în buzunarul hainei
și surâdeai uimit spre locul gol din dreptul umbrei noastre
nu era frig și nu era nici toamnă prin lume gările ne căutau stingher
nici nu mai știu cum întâmplarea soră ne-a desenat cuminte loc de veci
într-un azil prins bine într-o ramă ce-o vom lăsa în dar urmașilor perfecți
azi dacă scriu e numai pentru tine
clișeele sunt fresh tristețea e intactă
am rupt din carnea zilei un minut îl dau la schimb oricând pentru o viață
dar mă gândesc spre 40 de ani trecând cu pas agale
la nunta imperfectă a soarelui cu luna
la vremea arămie ce-a peticit discret cu fină cusătură o rochie prea albă
.............................................................................
nu vă faceți iluzii iubirea e zăpada absurdă care vine în aprilie sau mai de ce nu chiar iunie uneori
e arșița zilelor de decembrie când treci pe străzi în teniși curați sau imaculate sandale
chestia aceea peste care vrei să treci cu siguranță și desigur deplină demnitate mereu
nu vă faceți iluzii nu doare nu lasă urme nu ucide astea sunt povești( literatura va naște mereu iluzii)
nu rămâne niciodată nimic
oamenii pe care îi știai pe aproape dispar
chiar și tu dispari într-o bună și nebăgată de nimeni în seamă zi
ce astăzi pare pentru totdeauna mâine e ca și cum nu ar fi fost
rămâi doar tu
omul inteligent omul blazat omul fără culoare și rost
omul ce va opri pământul și se va da jos
rămâi acolo suspendat între sentiment și senzație
ca și cum ai urca într-un tramvai din București și ai conversa lejer cu doamna grasă
de vârstă apropiată(sau chiar mai mică)
ea îți explică intermitent cum că: ai o privire obosită domnișoară
dar în rest ești bine nu îți face probleme ar trebui să treci pe un regim vegetarian
și conversația înseamnă din parte ta: desigur aveți dreptate stimată doamnă
ca și cum o poetă urâtă vulgară și cu dublă(sau triplă) personalitate
ți-ar spune despre soțul tău de acum că e bătrân dar se ține bine are și bani fii fericită
mi-aș dori un soț ca al tău
nu vă faceți iluzii iubirea înseamnă să scrii despre o doamnă grasă de vârstă apropiată(sau chiar mai mică)
despre o poetă urâtă vulgară și cu dublă(sau triplă) personalitate
priviți pe fereastră aprilie moare
niciodată repetabil
și ninge
ninge din tot sufletul
zăpezile tocmai ne scriu lungi povești
despre munți
despre noi
despre
iubire
.............................................................
tocmai v-am spus cât de mult vă iubesc
asculta poezia in lectura autoarei
purtai un colț de stea în buzunarul hainei
și surâdeai uimit spre locul gol din dreptul umbrei noastre
nu era frig și nu era nici toamnă prin lume gările ne căutau stingher
nici nu mai știu cum întâmplarea soră ne-a desenat cuminte loc de veci
într-un azil prins bine într-o ramă ce-o vom lăsa în dar urmașilor perfecți
azi dacă scriu e numai pentru tine
clișeele sunt fresh tristețea e intactă
am rupt din carnea zilei un minut îl dau la schimb oricând pentru o viață
dar mă gândesc spre 40 de ani trecând cu pas agale
la nunta imperfectă a soarelui cu luna
la vremea arămie ce-a peticit discret cu fină cusătură o rochie prea albă
.............................................................................
nu vă faceți iluzii iubirea e zăpada absurdă care vine în aprilie sau mai de ce nu chiar iunie uneori
e arșița zilelor de decembrie când treci pe străzi în teniși curați sau imaculate sandale
chestia aceea peste care vrei să treci cu siguranță și desigur deplină demnitate mereu
nu vă faceți iluzii nu doare nu lasă urme nu ucide astea sunt povești( literatura va naște mereu iluzii)
nu rămâne niciodată nimic
oamenii pe care îi știai pe aproape dispar
chiar și tu dispari într-o bună și nebăgată de nimeni în seamă zi
ce astăzi pare pentru totdeauna mâine e ca și cum nu ar fi fost
rămâi doar tu
omul inteligent omul blazat omul fără culoare și rost
omul ce va opri pământul și se va da jos
rămâi acolo suspendat între sentiment și senzație
ca și cum ai urca într-un tramvai din București și ai conversa lejer cu doamna grasă
de vârstă apropiată(sau chiar mai mică)
ea îți explică intermitent cum că: ai o privire obosită domnișoară
dar în rest ești bine nu îți face probleme ar trebui să treci pe un regim vegetarian
și conversația înseamnă din parte ta: desigur aveți dreptate stimată doamnă
ca și cum o poetă urâtă vulgară și cu dublă(sau triplă) personalitate
ți-ar spune despre soțul tău de acum că e bătrân dar se ține bine are și bani fii fericită
mi-aș dori un soț ca al tău
nu vă faceți iluzii iubirea înseamnă să scrii despre o doamnă grasă de vârstă apropiată(sau chiar mai mică)
despre o poetă urâtă vulgară și cu dublă(sau triplă) personalitate
priviți pe fereastră aprilie moare
niciodată repetabil
și ninge
ninge din tot sufletul
zăpezile tocmai ne scriu lungi povești
despre munți
despre noi
despre
iubire
.............................................................
tocmai v-am spus cât de mult vă iubesc
asculta poezia in lectura autoarei
0135233
0

aceasta cu siguranță nu este o iluzie.
frumoasă poemă, în special \"la vremea arămie ce-a peticit discret cu fină cusătură o rochie prea albă\"
stimă, Mishu