stare de lucruri

dar resimt dureroasă această apropiere a inimii de saltul în gol de care spui...multe senusuri aici, per total simt moarte, simplitate și o seninătate redată de toate imaginile create de tine - cel mai mult mi-a plăcut \"căderea apei prin coșul de nuiele e o durere plăcută\". Mulțumesc.

mulțumesc, Ligia, mă bucur că ai trecut pe aici și ai lăsat aceste cuvinte-însemne. apropierea e dureroasă într-adevăr dar, așa ca în versul care ți-a plăcut mai mult, durerea ei este plăcută... :)

in \"jumatatea umbrita a timpului\", aceea din care trupul \"jupuit de lumina\" pastreaza cele mai pretioase amintiri. mi-a placut mult \"ființe neatinse își uită cercul roșu în tremurul glasului\".
doar un semn

Desigur, functie de gusturi, poeziile lui Caragiu pot sa-ti placa mai mult sau mai putin, dar toate au un numitor comun :
complexitate transcendentala.

jocul, privirea unui copil, cantecul, caderea apei sunt pe retina celui care sare in gol spre smerenia lui Dumnezeu.nu e o intamplare pt ca, intr-adevar, avem nevoie de o viata intiparita in noi in acest salt fara contur in gol.golul nu e zadar, e vesnicie.bine te-am citit!

Camelia: mă bucur că ai trecut pe aici, mulțumesc pentru semn
Dan: interesantă aducerea la același numitor... se vede că ți-a plăcut matematica :)
Andrei-Lucian: așa e, toate sunt pe retina conștiinței, memoriei, limbajului, mulțumesc pentru citirea dinspre punctul Omega

spectaculos și echilibrat, totul e congruent

Viorel: mulțumesc frumos, mă bucur că ți-a plăcut.

jocul ne poartă... spre ... jumătatea umbrită a timpului...
prin... tremurul glasului...într-o poveste în care...pielea e carne vie a trupului jupuit de lumină, sângerare a limitei...abia părăsite... spre smerenia lui Dumnezeu.

(...): jumătatea umbrită a timpului...spre smerenia lui Dumnezeu.

jumătatea umbrită a timpului

jocul ne poartă
într-o poveste în care
pielea e carne vie a trupului jupuit de lumină

Ioan-Mircea: e într-adevăr interesant că golul \"aparent\" al unui fond se descoperă pe undeva la o privire mai atentă a fi palimpsest, loc al unui (sub)text \"răzuit\", mulțumesc pentru trecere și semn!
Carmen Mihaela: Îți mulțumesc pentru lectură și extragerea chintesenței.

intre versurile acestea , citindu-le m-am simtit in ecoul unei trairi, intr-o paranteza de timp, unde ceasurile ofteaza
umarul rezistent al timpului , in loculul de intilnire pentru o vibratie complexa...
cu titlul am avut oarece problema

Mulțumesc, Anni, pentru umarul pus la sus-ținerea timpului. Oare problema fu cu titlul sau vis-a-vis de entanglement? :)

Poezia ta Florin este ca un caleidoscop ce se învârte în aceeași axă cu maturitatea imaginilor. Frumos lucrată pare o străfulgerare de-a lui Dali pe câmpurile Galei. Frumos!

Mulțumesc mult, Laura, scuze pentru întârzierea răspunsului, mă bucur că ai trecut pe aici și ai lăsat semn rotitor.