Tata

în timp ce studiai despre credință, tata o trăia- simplu, firesc, în pace.
Și trăia, mai ales, pentru alții. Era ca ulcica de lut a Părintelui Paisie Olaru.
Unde ne sunt trăitorii?

ce prag depasesti atunci cand reusesti asa ceva (sa scrii asa ceva ) fara sa fii afecta in mod direct de un asemenea eveniment.
cred ca omul(poate poetul) ajunge la pragul in care voluntar imaginatia bate realul iar lumile aceste doua ii guverneaza viata fara fraiele de ieri.
sper sa fie imaginatia cea care a zamislit versul altfel ne ramane doar \"bucuria\" ca si evenimentele dure pot naste lucruri bune cum spuneam eu in atelier mai putin plastic.
...
\"atât de firesc încât nu ieșea în evidență\"
...
de nu (mai)reusim sa admiram firecul?

Mie mi-a plăcut cel mai mult ultimul vers , tăcere, cerșetor și seară cred că în ele se găsește esența poemului.
Cu respect
Djamal

mi-a placut poemul. chiar are o curgere fireasca, vorba Ioanei. foarte placut redate imaginile. felicitari. prietenesc, bia

Frate Florin,

Parafrază: \"stați lângă cerșetori cu cei ce stau lângă cerșetori\".

Câtă durere pentru cei pe care nu-i va opri nimeni, niciodată, în nici o intersecție.

Rabdă-i să stea cu tine. Poate-i vor mângâia amintirile tale.

Cu mult drag și respect.

niciodată cuvintele nu pot rosti mai mutl decât sufletul-grăitor ce conștientizează pieirea și tace. așa și cel ce se așază, cu nefericirea sa cu tot, în poezie, lângă cerșetorii de viață lăsați. și de aceea când poezia se scrie din aria imperială a inimii, niciun tată nu este surd. niciun Tată nu este mort.

Ela

Dan: Mulțumesc, semnul de întrebare de la capăt are într-adevăr întorsături și lăcrimări ce ne fac să accelerăm căutarea ...
Nicolae: E bine că sunt, deși uneori nu putem ajunge la ei, căci umbra lor acoperă lumea...
Bogdan: Sincer să fiu, poezia are cum e firesc și imaginație și bucăți de viață... dar mai contează, câtă vreme trăirea lăuntrică tot viață se cheamă?
Mahmoud: Mulțumesc, ai dreptate, poezia se concentrează în final...
Ioana: Îți mulțumesc pentru bucuria ta de a recepta firescul. Eu încerc de regulă chiar dacă e un alt registru să nu fie imagini forțate sau exces de poetizare, e adevărat că mai am nevoie de atenționări...
Cristina: mă bucur de fiecare dată de trecerea ta și cuvintele ce parcă mângâie textul.
Romulus: Mulțumesc pentru a fi alături, e o bucurie pentru mine să te știu trecând pe aici...
Ela: mi-au mers la inimă cuvintele tale venite dintr-o arie imperială, mulțumesc.

Din versurile poetului se desprinde durerea tăcută, bărbătească a fiului ce regretă plecarea în eternitate a tatălui.
Dragostea filială reiese din toată zugrăvirea de portret a celui dispărut: \"trăia pentru ceilalți\".
De el se va simți legat numai atunci când ochii poetului nu vor mai avea timpul terestru de întâlnire. Abia când nu va mai fi el va înțelege \"că trăia ceea ce zadarnic mă chinuiam să înțeleg dintre vrafurile de cărți\".
Un lirism profund, răscolitor în suflet.
Succes. 16.03.2007

Mulțumesc, Ștefan, pentru vizită, aprecieri și urări. Mă bucur că ți-a trezit interesul poezia. Îți urez la rândul meu multe realizări și bucurii.

Ce frumoasă e poezia ta Florin, ce frumos era tatăl tău, ce frumusețe lasă în urma lor oamneii ca și el și câtă bogăție înțeleasă poate prea târziu, tocmai pentru a ne lasă moștenitori ai ei și a mări frumusețea pentru ceilalți ce ne vor urma. Felicitări!

pentru care nu mai sînt necesare comentarii.
Îmi place cum sună și cum sînt ordonate ideile în cursivitatea
lui.
Numai de bine.

Un text plin de emotie, se pare ca pe site in ultima vreme se face apel tot mai des la emotia de tip \"parental\", insa eu nu am gasit poezia in acest text desi am cautat-o cu prilejul a trei lecturi. Este un text pe cat de prozaic, pe atat de incarcat cu elemente inutile (cum ar fi justificarile, propozitiile secundare circumstantiale) incat placerea lecturii poate veni doar din acea emotie de care vorbeam insa relativ \"comuna\" care ne incearca pe toti atunci cand aducem vorba de parinti. Imi amintesc de Paunescu si de a lui \"ruga pentru parinti\" pe care o plangeam toti pe stadioane de parca parintii lui Paunescu erau mama si tatal nostru universali... era o banala manipulare iar noi eram masa de manevra. Recent si Emirul a scris un poem cu taica-su, si acela mi s-a parut defunct (poemul, desigur) dar scriitura Emirului avea o calitate care rezida in exprimarea poetica. Aici nu am citit decat o proza sparta in versuri. Florine, tu poti mult mai mult. Nu te lasa pe tanjeala datorita acestor incurajari (imperiale sau din popor), concentreaza-te pe exprimare, aici tu ai lacune serioase si.. spor la treaba!
Andu.

Laura: Mă bucur că ți-a plăcut și ai lăsat semn pe aici.
Gelu: Mulțumesc pentru suflul încurajator.

un drum deschis daca tatal e aproape
si e
doar sa vezi cu ochiul acela din adincul pe care sa nu-l fi acoperit algele
mi-e mai bine , ti-am citit de ieri dedicatia de mai sus, nu stiu sa las semne , ma pierd in cuvinte

Mulțumesc, Anni, ai lăsat niște semne chiar vizibile, o pârtie chiar :)

imi place, florine, ce sa mai zic. a, poate mai mult ca si experienta decat ca si poem, dar e profund.
Drag,
daniel

Mulțumesc, Daniel, mă bucur de semn.

foarte naturala poezia... și nu m-aș fi oprit să citesc dacă nu m-ar fi lovit simplitatea și naturalețea primelor versuri... Da, relația asta tată-fiu, tată-familie, mi-e familiară... am scris și eu ceva asemănător și poate nici ție nu ți-a fost ușor să îți citești textul, odată scris. felicitările mele!

Mulțumesc pentru semn, Ciprian. Mă bucur că ai găsit în poezie simplitate și naturalețe, odată cu ceva familiar.

Multumesc mult, Florin!

Multumesc pt poezie, pentru cartea despre Par. Ghelasie, si pt rugaciunea pt parintele duhovnic de la finalul ei...

Sa ai o dimineata luminoasa!

Cu drag,
Luana