Poezie
să nu te faci poetă
1 min lectură·
Mediu
am întâlnit uneori poeți
le vorbeam despre nefericire absurd
lucruri indescriptibile
așa cum se întâmplă într-un monolog
iar celălalt te privește
figurând în mintea lui
alte realități bizare
să nu te faci poetă mamă
îmi amintesc
aveam șapte ani
luam în fiecare zi foile stiloul
le aranjam într-o ordine perfectă
nu mamă nu mă fac
doar mâzgălesc ce îmi trece prin cap
și mâine arunc totul
în fiecare zi
deschideam ochii pe cărți
închideam ochii în cărți
oamenii erau decorul meu interior
exploram cuvintele
așa cum alții descopereau landuri
am început să scriu de atunci
despre teamă și moarte și întuneric
mai departe orice putea fi închipuit
an după an trăiam cuvintele
și aruncam totul a doua zi
domnul L îmi spunea să aleg
literele
porți în tine o grație a cuvintelor
o anume înțelepciune
lasă-ți spiritul liber
să curgă din suflet tot
elegantă în gânduri
imaginează-ți neimaginabilul
scrie-te scrie lumea
între timp domnul L a murit
mama a murit
eu explorez suflete și scriu
nu mă fac poetă mamă
sunt
0196653
0

esti!
si inca ceva,
mi/a placut
textul.