Orașul

\"Tinere lup\" simpla si adevarata poema de aici. Orasul in sine se pierde in colturi ca si alte lucruri sau lucraturi...:), insa zambetul e mai mult un ranjet al destinului. indiferent de loc (fie oras fie la tara) strazile \"zambesc\"; ;i ;tii de ce, pentru ca sunt partase la zgomotele rasetelor, sunt prezente, la botezuri, la nunti, la mormantari, la crime, si altele.... oricum mi/a placut ideea... tinere lup cu asa tip de abordare prinzi usor mieii ....:)

mai trec. P. G.

\"the concentration is of the very essence of poetry\":)

da, ai aici ritm interior, ești dincolo de limbajul ornat, o expresie aspră și clară, finalul aduce culoare, înviorează textul, un poem imagist aș spune eu

salut

eu vad doi ochi limpezi deasupra orasului tai si tramvaiul cum urca printre schele si macarale si țâncii in parc printre bunici si copaci.
si mai vad si o dragoste nascand orasul poetilor disparuti

Poemul dezvăluie o esentă... care te umple ca o bijuterie montată pe suflet la \"răsuflu\"...

Paul, \"rânjetul destinului\" mă (ne) pune pe gânduri, nu? Mulțumesc, mai trecem unii pe la alții. Dana și Dorin voi ați văzut întotdeauna bine și hărți și ochi și tramvaie. \"Orașul poeților dispăruți\" ne înghite deopotrivă; scrie-ne despre asta, altfel îți fur ideea, Raluca - ochi de bijutier, ne privește.